Intrebare: Ce chestiune privind Romania intereseaza in cel mai inalt grad Statele Unite ale Americii?

Raspuns: a) Investitiile americane in Romania; b) autostrada Bechtel; c) bazele din Dobrogea; d) trupele romanesti din Irak si Afghanistan; e) coruptia; f) nici una dintre cele de mai sus.

Daca ati ales f) aveti sanse sa fiti catalogat ca antiamerican de catre teroristii fundamentalisti adoratori ai SUA. Pentru ca raspunsul corect este: adoptiile de copii romani in America. De ani de zile, „Americii, tot mai multi copii!” este lozinca obsedanta a oficialitatilor americane, in special a Ambasadei SUA la Bucuresti.

Tehnic, ea reprezinta o achizitie de nau-hau chinezesc a Washingtonului, intrucat este picurata in ureche lunar, cu o precizie si tenacitate menite sa perforeze pana la urma scoarta cerebrala a autoritatilor si opiniei publice romanesti.

Marti, la conferinta Childnet, domnul OTanenbaum, despre care altfel romanii inca n-au aflat cu ce se ocupa pe aici, spre deosebire de ultimul ambasador adevarat al SUA in Romania, Michael Guest, si-a indeplinit sarcina pe luna mai probozind legislatia romaneasca in materie de adoptii: „Si totusi, in ultimele 18 luni, numarul adoptiilor nationale a scazut, pentru ca noua lege, care a intrat

in vigoare la 1 ianuarie 2005, a creat confuzie. Noile proceduri trebuie schimbate pentru ca un numar mai mare de familii sa poata adopta copii intr-un timp mai scurt. (...) Din pacate, numarul copiilor abandonati in Romania este mai mare decat cel al familiilor romane care doresc sa adopte. Deci, datoram acestor copii sa continuam sa lucram pana le vom gasi familii”.

Acel „Si totusi” din capul „directivei”, „indicatiei pretioase” de la Washington e legat de gargara dulceaga cu care si-a inceput discursul Excelenta Sa - „Romania a facut progrese enorme din 1990”, „Guvernele noastre au obtinut progrese notabile lucrand impreuna cu ONG-urile”, „Toti cei prezenti va straduiti zi de zi sa

imbunatatiti viata a mii de copii” s.a.m.d. - ca sa ne faca sa inghitim hapul: Romania sa dea la „iesport” mai multi copii. Acest OTanenbaum vine ca un fel de Mos Craciun de vara, un Santa Claus care dupa ce-i ademeneste pe copii cu acadele ii baga in sac si zboara cu ei peste ocean.

Nu intamplator am spus „indicatii pretioase” si „iesport” - Washingtonul se comporta acum fata de Romania aidoma lui Nicolae Ceausescu in 1968, cand a interzis avorturile. Dictatorul avea nevoie de „material uman” pentru a construi „viitorul luminos”.

Romania era transformata intr-o crescatorie de „oameni noi”, prelucrati de mici prin educatia si propaganda ceausista. Ei nu mai erau romani, erau ceausei.

Tot asa, copiii adoptati cu lotul in SUA sunt transformati in americani, originea romana le e aproape stearsa, ceea ce e trist pentru mine, dar poate bine pentru ei, daca familia adoptiva e serioasa.

As fi mai fericit daca Statele Unite, daca tot zic ca ne poarta de grija, ar face investitii directe si consistente in Romania, ar crea locuri de munca, ar ridica nivelul de civilizatie - atunci, cu siguranta, am avea mult mai putini copii abandonati.

Inteleg ca un copil roman sanatos - ca doar nu sunt adoptati bieti copii handicapati carora le plange de mila dl.

ambasador - e la un pret bun pe piata americana (circa 17.000 $ bucata (la oficial), fata de 8.550 pentru un filipinez sau 6.900 pentru un thailandez), inteleg ca politica adoptiilor de copii albi, de rasa caucaziana, este incurajata de statul american, napadit de negri, asiatici si hispanici, dar, mai ales dupa articolul umflat si tendentios cu privire la „iadul“ in care ar

trai orfanii in Romania, aparut pe 10 mai in prestigiosul The New York Times, desi locul lui ar fi fost in fituicile murdare ale presei „cu taxa inversa” din Romania, mi se pare inadmisibila atacarea in mod direct si brutal a legislatiei statului roman pentru ca SUA sa-si asigure contingentele de puiet romanesc.

In fata unei asemenea atitudini ce-mi mai ramane, sa ma duc cu gandul dincolo de Ceausescu, la copiii luati ca tribut de turci ca sa-i faca ieniceri si eunuci ai sultanului?