"Marfurile romanesti sunt prea scumpe si de proasta calitate ca sa le surclaseze pe cele aduse din import"
Principalul indicator care face diferenta dintre bustean si mobila este valoarea adaugata: pe un bustean dai cel mult 100 de lei noi; pe un sifonier confectionat din acel bustean dai cel putin 1.000 RON. Diferenta o castiga producatorul de mobila, care a cumparat ieftin busteanul si a vandut de zece ori mai scump lemnul respectiv, sub forma de sifonier, masa, scaune, recamier etc.
La fel se stabileste si diferenta dintre un kilogram de lana nedaracita si un pulover sau o cuvertura. Dintre barilul de titei si plinul de benzina.
Fierul brut, transformat in aragaz sau frigider, se vinde cu un adaos de peste douazeci de ori la valoarea initiala.Din acest motiv, productia industriala - adica sectorul in care materiile brute se transforma in produse consumabile si se obtine, astfel, valoare adaugata - ar trebui sa fie cea mai prospera ramura din economia nationala.
Lucrurile nu stau, insa, deloc asa: industria romaneasca nu numai ca nu mai produce decat putine marfuri vandabile, dar nu reuseste nici macar sa supravietuiasca din valoarea pe care o adauga materiilor prime.
Costurile sunt tot mai mari, utilajele s-au invechit demult si sunt net depasite moral, oamenii cu o calificare buna s-au dus la cules de capsuni pe malurile Mediteranei, iar valoarea adaugata - sursa supravietuirii oricarei fabrici - e din ce in ce mai subtire.Consecinta se vede pe piata: marfurile romanesti sunt prea scumpe si de proasta calitate ca sa le surclaseze pe cele aduse
din import. Camasa adusa cu sacosa din Italia nu e cu nimic mai presus din punct de vedere calitativ decat cea romaneasca, dar e de cateva ori mai ieftina; bicicleta Pegas cu un singur pinion, ca acum 50 de ani, costa 350 RON - e de aproape doua ori mai scumpa decat una cu 18 viteze si suspensii cu telescoape.
Ce se intampla in tarile de unde noi importam tot felul de produse? E simplu: acolo se importa din Romania, ieftin, busteni, fier vechi, lana si piei brute, apoi se exporta - cu tot cu valoarea adaugata corespunzator - mobila, aragaze, frigidere, pulovere, camasi, biciclete etc. Noi exportam piei brute si importam pantofi, geci si posete "de firma".
Altfel spus, exportam materii prime - marfuri cu valoare adaugata zero - si importam produse finite, iar profiturile raman acolo, in tarile cu care avem astfel de relatii comerciale.Asa se face ca deficitul comercial, adica diferenta valorica dintre exporturile care cresc din ce in ce mai lent si importurile tot mai mari, creste continuu, intr-un ritm ametitor.
De vreo trei luni incoace, am sarit pragul de un miliard de euro pe luna, in conditiile in care, la inceputul anului, deficitul lunar a fost putin peste 600 de milioane. Incepand din aprilie, in fiecare luna importam cu peste un miliard de euro mai mult decat exportam, si demnitarii care ar trebui sa se simta vizati nu reactioneaza decat aruncand declaratii optimiste si linistitoare.
Lor li s-ar cuveni concedii definitive, asa cum definitive (adica destinate exclusiv consumului) sunt peste 75% din importurile romanesti.
