Sintem in anul 1977. Sperantele ca Nicolae Ceausescu va promova un comunism cu fata umana deja au disparut. Produsele alimentare incep sa dispara din galantare si sa fie rationalizate. Cafeaua, ciocolata, carnea si untul nu prea mai sint de gasit „fara pile“ si oricum pe zi ce trece calitatea lor este tot mai slaba.
Benzina se gaseste tot mai rar si ea, desi chiar in acest moment Romania este cel mai mare producator de petrol din Europa, cu exceptia URSS.
Caldura si apa calda furnizate apartamentelor noastre de catre sistemele de termoficare devin putin cite putin tot mai reci.
Paralel, cultul personalitatii dictatorului Ceausescu creste zi de zi tot mai mult. Cintecele, picturile, filmele si poeziile care glorifica pe „conducatorul iubit“ ne invadeaza televizoarele, radiourile, ziarele, revistele si adunarile publice cu tot mai mare agresivitate.
Poleiala subtire a atit de doritei influente externe a Republicii Socialiste Romania se scorojeste vazind cu ochii. Deja marele amator de onoruri internationale Nicolae Ceausescu nu mai este bine primit in Occident, trebuind sa se multumeasca cu tarile socialiste si cu cele „in curs de dezvoltare“.
De altfel, cutremurul din 4 martie il gaseste pe „cirmaciul“ Ceausescu vizitind un sir de tari africane. Daca in 1973 acesta a fost primit cu mare pompa in vizita oficiala in RFG si invitat sa viziteze chiar si mari companii precum Volkswagen, acum, in 1977, mai viziteaza doar RDG la invitatia tovaraseasca a lui Erich Honecker.
Impozitele agricole sint majorate si sint eliminate scutirile la plata impozitului agricol de care beneficiau pina acum membrii cooperativelor agricole de productie. Impozitul anual pentru un hectar de livada sau de vie ajunge pina la 400 lei, adica pensia pe un an a multor tarani cooperatori .
Pentru intarirea caracterului comunist al Romaniei este adoptata Legea nr. 29 din 1977 privind normele de adresare in relatiile dintre cetatenii RSR, prin care formele de exprimare „tovarasa“ si „tovarasi“ devin obligatorii in viata de zi cu zi, chiar si in afara Partidului Comunist Roman.
De asemenea, Imnul RSR, „Tricolorul“, un text patriotic anonim pe muzica lui Ciprian Porumbescu, este acum modificat si incarcat la maximum de continut comunist: „Azi partidul ne uneste/ Si pe plaiul romanesc/ Socialismul se cladeste,/ Prin elan muncitoresc.// Iar tu, Romanie mindra,/ Tot mereu sa dainuiesti/ Si in comunista era/ Ca o stea sa stralucesti“.
Elevii si studentii sint folositi tot mai mult pentru stringerea recoltelor pe gratis de pe cimpuri. Militarii in termen sint si ei tot mai mult trimisi sa lucreze pe santiere sau in mine, primind in schimbul muncii lor extrem de grele si de periculoase doar o solda din care isi pot cumpara un pachet de tigari pe luna.
In mod paralel chiar si putinii muncitori romani autorizati pina acum sa lucreze in strainatate pierd acum acest drept si sint obligati sa revina acasa unde ii asteapta familiile tinute ostatice de catre regimul comunist.
Unii aleg sa reactioneze impotriva acestui regim monstruos.
La Lupeni incepe greva minerilor din Valea Jiului. De asemenea, tot acum isi incep disidenta matematicianul Mihai Botez si scriitorul Paul Goma.
La Timisoara, scriitorul William Totok tocmai este eliberat din inchisoare, unde a stat aproape doi ani pentru „propaganda impotriva orinduirii socialiste“, deoarece infiintase Grupul de Actiune Banat al literatilor care se opuneau regimului ceausist.
Tot acum si tot la Timisoara, desi cu siguranta stie de persecutiile Securitatii impotriva scriitorului Totok, o asistenta universitara din acelasi domeniu filologic alege de bunavoie sa colaboreze cu Securitatea. Se numeste Monica Nicoara si va deveni cunoscuta peste ani si ani drept Mona Musca.
Chiar in aceste momente Radio Europa Libera anunta pe romani ca undeva la Paris, o alta Monica, Lovinescu de data aceasta, cunoscuta opozanta a regimului ceausist, tocmai a fost crunt batuta de agentii aceleiasi Securitati cu care tocmai a ales sa colaboreze Mona Musca.
Toate se intimpla in 1977.
