Obsesiile dau o dexteritate de motociclist pe streasina ratiunii.

O flama aresteaza mintea ingustata a obsedatului si o invata sa forteze intr-o singura directie. Nimic nu poate pune capat vitezei si preciziei cu care obsedatul gaseste, mereu, oricare ar fi riscurile, drumul spre tinta. Obsedatul e un precis, deformat si arogant. El exclude dreptul la realitate al realitatii si ii prescrie, prin orice mijloace, conturul unei fixatii.

In cazul fostului Partid National Liberal, actual centru de operatii anti-Basescu, obsesia a trecut pragul care desparte aversiunea de rautate directa. Imbiat de luciferismul pomadat al lui C.P. Tariceanu, PNL a devenit vinator de complici imaginari si sabotor de institutii.

Aceasta cadere in vandalism de stat a culminat, zilele trecute, cu demiterea lui Teodor Baconschi, un diplomat si un om de cultura stralucit. Baconschi purta, fara sa stie, vina fatala de a sta la dreapta ministrului de Externe, Mihai Razvan Ungureanu.

Povestea acestei demiteri obscene nu se poate sprijini pe justificari rationale. Baconschi e singurul diplomat roman respectat de la Vatican (unde a facut opera de reprezentare ireprosabila) la portarul Ministerului de Externe (unde a servit discret si competent, reparind punti care fac din Podul Grant o scobitoare in ocean).

Insa Baconschi nu e membru de partid si e, deci, nemanevrabil. In plus, Baconschi devenise indispensabil ministrului de Externe, ca arhitect de relatii si organizator intern. La rindul sau, ministrul de Externe nu a inteles sa se inroleze in obsesia anti-Basescu, stare transformata de primul-ministru si partidul sau in program de guvernare.

In iulie, cind Tariceanu a comutat pe hitul tembel „Hai acasa, din Irak!“, operatia s-a petrecut in executia lui Teodor Atanasiu, ministrul Apararii, figura de pres paduros si recunoscator. Ministrul de Externe nu s-a alaturat, ba a avut chiar demnitatea de a se opune acestei glume iresponsabile. Ungureanu s-a plasat, astfel, in afara tribului si a devenit indezirabil.

Adica tinta. Prilejul primei lovituri a aparut sub pretextul restructurarii guvernamentale. Tariceanu s-a grabit sa il foloseasca, slabind, dintr-o singura rabufnire, autoritatea ministrului, stabilitatea ministerului si buna prezentare a diplomatiei romanesti: Baconschi afara!

Povestea acestui act gratuit si brutal nu era completa fara semnatura. Caci obsesiile si resentimentul nu se incheie fara rest. Ele cer incoronarea, printr-o criza mai ampla, mult peste simpla stricaciune, muscatura izolata si zgirietura liniara. Prin urmare, in timp ce Baconschi era evacuat, Teodor Atanasiu era transformat in fetis de stat.

Abia aici face betesugul liberal jonctiunea cu nesimtirea rece care deapana istoria declasarii sistematice a vietii publice romanesti. Traditia promovarii incompetentilor nu e suma unor accidente repetate. Inaltarea prostilor si a slugilor nu e altceva decit desavirsirea logica a unei lungi epoci de descalificare si degradare.

Motorul unei lumi demult stapinite de mediocri si conspirate in jurul instinctului de parvenire. Atanasiu a incalcat, la o simpla apasare de buton a primului-ministru, regulile de baza ale politicii rationale. Ca ministru, el s-a plasat public, dincolo de acordurile convenite de statul roman.

Ocazia de a-i darui lui Basescu o criza noua a devenit mai importanta decit credibilitatea internationala a Romaniei. Ne intoarcem, cu acest gest, undeva in zorii haotici ai anarhiei feudale. Centrul de greutate al vietii oficiale nu mai e interesul public. Acest nucleu rational a fost inlocuit de incaierarea pentru suprematia de grup.

Atanasiu a fost suspendat prin decret prezidential, dupa ce s-a suspendat singur din cadrul consfintit de hotaririle aprobate in Guvern, in Parlament si in CNSAS. Primul-ministru si PNL au decis sa se bata prin toate mijloacele juridice pentru mentinerea lui si, deci, pentru mentinerea unei uriase anomalii in sistemul politic.

Iar in vreme ce Atanasiu convoaca toate energiile oficiale, Baconschi e maturat fara regrete. Meritul e in dizgratie. Alunecarea spre tribalism continua. Transformati in triberali, liberalii au corupt un partid vechi si au devenit un pericol public nou.