"Ne este scarba, Romanie de rahat!", au scandat, la Budapesta, zeci de mii de unguri, ce protestau impotriva Ungariei de astazi conduse de premierul socialist Ferenc Gyurcsany. Pentru extremistii ungari, insulta suprema pe care o pot adresa propriei tari este s-o numeasca Romania...

Lozincile sunt insotite de confruntari cu fortele de ordine, soldate cu sute de raniti, de incendieri si distrugeri, de ocuparea televiziunii publice si jefuirea ei, de steagul UE smuls de pe cladirile oficiale si calcat in picioare. Imaginile prezentate de mass-media din lumea intreaga seamana izbitor cu Bucurestiul din iunie '90.

Dar ce vedem pe ecrane se petrece in Ungaria anului 2006, tara membra NATO din 1999 si UE din 2004.In Ungaria, o tara considerata deja occidentala, campioana luptei pentru respectarea drepturilor minoritatilor maghiare risipite prin toata Europa centrala.

O tara unde se credea ca democratia a prins radacini sanatoase, ca extremismul, rasismul si xenofobia au fost definitiv repudiate, o tara unde se credea ca economia poate asigura deja clasei mijlocii un nivel de trai decent.

Ei bine, a fost nevoie de un singur soc politic mai puternic pentru ca panza de europenism, incredibil de subtire, sa fie sfasiata si de sub ea sa apara ramasite putrede aflate acolo inca din vremea Ungariei Mari peste care s-au asezat si fascismul si comunismul.

Totul a izbucnit de la o sedinta de partid unde socialistul Gyurcsany a rostit adevarul: "Am mintit zi si noapte, dimineata si seara. Nu avem o optiune fiindca am reusit sa stricam totul (...) In Europa, nici o tara nu a facut prostiile pe care le-am facut noi.

Este evident ca am mintit in ultimii doi ani si ca nu am facut nimic in ultimii patru ani (...) N-as putea mentiona nici macar o singura masura guvernamentala importanta cu care ne-am putea mandri. Era cat p-aci s-o mierlesc cand ne-am facut ca guvernam un an si jumatate. Nu mai vreau sa continuam. Sau facem ceva, si aveti pentru asta oameni, sau altii trebuie sa faca treaba".

O inregistrare cu spusele premierului a ajuns la cunostinta publicului. Urmarile sale uimesc lumea. Si asta fiindca in majoritatea statelor din Est, dar chiar si intr-unele din Vest, publicul nu intelege de ce s-au suparat ungurii. Sa minti in campania electorala este un mod atat de obisnuit de a face politica, incat publicul nici macar nu isi poate imagina ca lucrurile ar putea sta si altfel.

In Romania, de exemplu, din nefericire, minciunile politicienilor in campania electorala nici macar nu mai constituie stiri de presa.

Intr-un mod care a ajuns firesc, se fac promisiuni fara acoperire cand esti in opozitie, iar cand se ajunge la guvernare, se constata mostenirea dezastruoasa, programele neviabile, coruptia groasa si patru ani se guverneaza cum da Dumnezeu. Dar se fac din nou promisiuni in urmatoarea campanie electorala.

In cazul lui Gyurcsany, nu faptul ca a mintit este nou si deosebit, ci faptul ca, fie si intr-o reuniune nepublica cu liderii partidului, a recunoscut acest lucru. Daca in Romania minciuna este la ordinea zilei, o asemenea recunoastere facuta de lideri politici, nu in cadrul partidului, ci firesc, vorbind singuri in fata oglinzii, este de neimaginat.

De exemplu, l-ati vedea vreodata pe Nicolae Vacaroiu recunoscand in fata lui Ion Iliescu: "Da, am mintit. Am distrus tara incercand sa tinem in viata economia comunista, sase ani dupa disparitia lui Ceausescu"? Sau pe Radu Vasile spunandu-i lui Constantinescu: "Da, am mintit.

Am bagat Romania in incapacitate de plata si doar razboiul din Iugoslavia a salvat tara de la dezastru"? Sau pe Basescu spunandu-i lui Tariceanu: "Am mintit, Caline, in campanie, cand am promis marea cu sarea. De doi ani nu facem altceva decat sa ne razboim oricum si oriunde de la podul de la Maracineni si pana in ultimul cotlon din Palatul Cotroceni si Victoria. Altceva am promis in campania electorala, nu haos si dezbinare"?

Sigur ca Ungaria este pentru toata lumea o mare deziluzie. Ani de zile, Budapesta a fost studentul eminent al clasei europene. A fost un exemplu de democratie, economie de piata, privatizare rapida si europenizare. Ungaria de astazi insa este membrul-problema al Uniunii Europene.

Politicienii unguri nu si-au mintit numai propriul electorat, ci si Bruxelles-ul, care a primit Budapesta cu bratele deschise si cu masa pusa. Ungaria are un deficit bugetar nemaiintalnit in UE, de 10,1%. Uniunea nu stie, pur si simplu, cum sa procedeze cu Ungaria, nu exista precedent, nu exista experienta. Nimeni nu s-ar fi asteptat ca Ungaria sa procedeze in acest mod.

Gyurcsany a lansat un program de austeritate fara precedent care sa reduca deficitul bugetar de la 10% la 3% peste trei ani. Ca urmare, ungurii ar putea trai asa cum au trait romanii in perioada '90-2000, tara putand sa devina, din punct de vedere economic, Albania Uniunii Europene. Sa ne amintim ca FMI nu a aprobat anul trecut Romaniei un deficit bugetar de 1%.

Evolutia situatiei de la Budapesta reprezinta, fara indoiala, un motiv de ingrijorare si pentru Bucuresti, care se afla la numai cateva luni distanta de momentul aderarii la UE. Publicul din Romania a fost socat pe buna dreptate de scandarile extremistilor unguri.

Ar fi bine sa ne amintim insa ca Parlamentul de la Budapesta a votat tratatul de aderare al Romaniei la UE cu o majoritate impresionanta (272 la 3), iar cooperarea celor doua state, politica si economica, e un model in Europa.

Ungaria se dovedeste o tara mult mai dependenta de metehnele Estului decat s-a crezut vreodata in ultimii 16 ani. Gyurcsany a recunoscut macar acest lucru, asumandu-si, vrand-nevrand, consecintele.

Daca la Bucuresti politicienii mint si nu recunosc, daca la Bucuresti este practic imposibil sa mai vedem manifestatii politice de genul celei de la Budapesta, acest lucru nu se datoreaza faptului ca Romania s-a miscat din loc, mutandu-se mai la vest de Ungaria. Ci pur si simplu ca romanii au obosit si nu mai au de mult iluzii.

Si ca, din nefericire, impartirea Europa de Vest - Europa de Est nu se poate sterge in numai doua decenii. bogdan.chirieac@gandul.info