resedintele Basescu scoate adesea pe tapet problema spinoasa a cercurilor de interese care fac jocurile unor oameni de afaceri. Ba nu se sfieste sa dea si indicatii, fara sa aiba prerogative constitutionale in acest sens, menite sa urneasca anumite cercetari catre o persoana sau alta.
Serviciul Roman de Informatii, la raportul de bilant de an, reitereaza aceeasi problema spinoasa, dar nimeni nu ia taurul de coarne si nu arata cu degetul catre o persoana sau alta.
Singura, presa, neavand nici pe departe capacitatea si mijloacele de investigatie ale institutiilor mai sus mentionate, pune degetul pe rana, aratand ce fel de afaceri fac unii sau in ce directie fluiera arbitrii (si mai ales din ce cauze?).
In Romania ultimilor 15 ani totul a fost de vanzare, totul a avut un pret. Nimeni nu si-a pus intrebarea de ce majoritatea rapoartelor agentiilor de analiza financiara tot repeta cu indaratnicie faptul ca economia de pe plaiurile mioritice nu e nici pe departe una de piata, ci mai curand una, parafrazandu-l tot pe presedintele Basescu, una de cumetrie.
Chiar daca ne-am pus pentru multi ani drept paravan sloganul "nu ne vindem tara", in realitate cine a avut bani a cumparat cand a vrut, cum a vrut si ce a vrut. Nu de putine ori, oameni importanti ca Andrei Siminel sau Gratiela Iordache, ca sa dam doar doua nume de referinta, s-au aflat atat in postura de a face regulile, cat si in cea de beneficiar, pentru ei sau firmele administrate.
Aceasta reteta a succesului a adus nu milioane, ci miliarde de euro. Si ce paravan mai bun poate exista pentru a ramane in umbra decat o firma off-shore, cu sediul pe vreo insula din paradisurile fiscale, cele fara taxe si impozite si care nu solicita identificarea actionarilor?
In ultima perioada, puterea acestui tip de constructii financiare a ajuns atat de mare incat chiar si autoritatile au ajuns sa se teama.
Unul dintre cele mai importante organisme de control, afiliat la reteua de combatere a crimei organizate la nivel mondial, Oficiul National pentru Combaterea Spalarii Banilor, a iesit si el din discretia obisnuita si, chiar daca presa il acuza de mijloace de munca de tip inchizitoriu, trage semnalul de alarma in ceea ce priveste potentiala spalare de bani prin intermediul unor fonduri de
investitii, controlate si administrate de off-shore-uri de prin paradisuri fiscale, bine plasate in economia romaneasca, care detin participatii importante in sute de societati comerciale, de preferinta listate pe bursa. Evident, totul pe probe indubitabile, provenite din interior, dar si din cooperarea la nivel international.
Mediu de afaceri propice
Daca in anii ?90 era la moda pentru un om de afaceri roman sa-si ascunda identitatea intr-un paradis fiscal, iar apoi, sub mantia ocrotitoare a investitorului strain aflat in cautare de afaceri, sa vina si sa cumpere in Romania o intreprindere din portofoliul fostului Fond al Proprietatii de Stat, astazi situatia a devenit mult mai sofisticata.
Iar caile de a ajunge la radacina "investitorului strategic" sunt si ele mult mai virane si mult mai greu de strabatut. Investitiile directe prin firme din paradisuri fiscale au devenit, conform noii legislatii in domeniu, mult mai usor acceptate de autoritati, la privatizarea societatilor de stat sunt acceptate si firme straine cu identitati mai putin clare.
Asa se face ca, dintr-o cercetare sumara a provenientei capitalului investit in ultimii ani in Romania, pe podiumul realizat din punctul de vedere al volumului de bani plasati, regasim mai mereu Cipru, iar in primele 20, state precum Liechtenstein, Luxemburg sau chiar Antilele Olandeze.
Faptul ca nimeni nu si-a batut prea mult capul sa vada pe mana cui se dau fostele intreprinderi cu capital de stat este relevat si din analiza postprivatizare.
Aruncandu-ne o privire numai asupra evenimentelor din ultimii cinci ani, cercetand privatizarile societatilor aflate in proprietatea statului, vom constata ca numai firmele inregistrate in paradisuri fiscale, avand, e adevarat, o carte de vizita nepatata, au avut succes cand au batut la portile Agentiei de Valorificare a Activelor Statului (AVAS).
In perioada 2000-2005, AVAS a incheiat doar 13 contracte de privatizare cu investitori inregistrati in Antilele Olandeze, Cipru, Liechtenstein si Luxemburg.
Cumparatorii care au achizitionat pachete de actiuni cu sume ce au depasit 100.000 de dolari sunt BROADHURST INVESTMENTS LIMITED - Cipru, MITTAL STEEL HOLDINGS NV - Antilele Olandeze, DCI WALBRIDGE PARTNERS Ltd - Cipru si INTERNATIONAL RAILWAY SYSTEM SA - Luxemburg.
BROADHURST INVESTMENTS LIMITED, societate asupra careia vom zabovi pe larg in analizele noastre, a achizitionat, pe 27 noiembrie 2003, un pachet de actiuni reprezentand 85,7% din capitalul social al SC ELMEC SA Sinaia.
DCI WALBRIDGE PARTNERS Ltd a preluat controlul asupra societatii MEFIN SA Sinaia, pe 21 martie 2003, prin cumpararea unui pachet de actiuni reprezentand 72,177% din capitalul social detinut de AVAS.
MITTAL STEEL HOLDINGS NV a investit masiv in siderurgia romaneasca: in 2003 a cumparat 69,7680% din capitalul social al SC PETROTUB SA Roman, 80,9174% din capitalul social al SC SIDERURGICA SA Hunedoara plus 70,76% din capitalul social al societatii comerciale TEPRO SA Iasi.
