In anumite domenii, indicatorul productivitatii este de circa 13 ori mai mic decat media europeana. De functionala ce e economia noastra, romanii nu stiu unde sa mai fuga de ea. Birocratia, lipsa de proiecte si intarzierile in planurile operationale vor priva Romania de banii europeni in primul an dupa aderare.
Experienta statelor intrate in UE ne invata ca reducerea birocratiei si a fiscalitatii sunt reteta succesului, nu banii europeni.
Productivitatea, prapastia dintre Romania si tarile UE
De la 1 ianuarie 2007, Romania va deveni al 26-lea stat al Uniunii Europene. O analiza comparativa realizata de Interbiz Group arata ca, din multe puncte de vedere, tara noastra va ramane pe acest penultim loc cel putin cinci ani.
Romania a intrat intr-un mediu economic extrem de competitiv, printr-un inevitabil efect al globalizarii, in care functioneaza sintagma „think global, act local”. Atat firmelor autohtone, cat si romanilor obisnuiti le va fi foarte greu sa se adapteze „exigentelor” impuse de acest sistem.
Totusi, nu trebuie uitat ca, in perioada 2007-2010, Romania are la dispozitie fonduri de aproape 30 miliarde euro pentru dezvoltare.
In 2005, Produsul Intern Brut pe locuitor in UE 25 a fost de 23.500 PPS (Purchasing Power Standard - o moneda artificiala care ia in calcul diferentele de preturi dintre tari), in timp ce in Romania era de 8.100 PPS, adica acoperea 35% din media europeana.
„In primul an de la aderare, 2007, aceasta pondere va creste la 37%, dar nu va depasi pragul de 10.000 PPS“, este de parere Adrian Iordache, business manager InterBiz Group.
Productivitatea - de 5 ori mai mica decat media europeana
Producatorii romani trebuie sa gaseasca solutii de supravietuire si extindere in alte zone. In caz contrar, vor disparea de pe piata sau vor fi „inghititi“. „Incepand cu anul 2007, competitivitatea firmelor romanesti va fi unul dintre principalele criterii de supravietuire pe piata.
Romania va fi mai expusa si mai vulnerabila decat o parte din tarile nou-intrate in UE in mai 2004, in special datorita numarului mare de locuitori si deci unei piete de desfacere mai mare“, afirma Adrian Iordache. Multe firme puternice din UE vor fi tentate sa intre pe piata romaneasca din moment ce nu vor mai exista taxe vamale. „Ei au experienta pietei unice, noi nu.
Cu siguranta vor aparea produse cu preturi «imposibile» pentru firmele autohtone, motiv pentru care acestea ar putea lucra in pierdere“, considera business managerul InterBiz Group.
Un indicator important al competitivitatii este productivitatea muncii in functie de cifra de afaceri si numarul de angajati. Luand in calcul acest indicator, pe ansamblul industriei prelucratoare, Romania are o productivitate a muncii de 8,7 ori mai mica decat media UE 25 (174.000 euro in UE 25 fata de 20.100 euro in Romania).
Integral in Saptamana Financiara
Competitivitate la emigratie
In aceeasi zi in care, la Strasbourg, erau remarcate progresele Romaniei si se recomanda integrarea in UE la 1 ianuarie 2007, la Geneva se evidentiau regresele.
Adica pe cand Comisia Europeana ne considera corespunzatori din punctul de vedere al criteriilor politice de aderare, World Economic Forum (WEF) ne retrograda cu o pozitie in topul competitivitatii, dand dreptate FMI, care a avertizat ca aprecierea leului si cresterea puternica a salariilor erodeaza competitivitatea economiei romanesti.
Exista totusi si un prilej de “bucurie”. Bulgaria n-a pierdut un singur loc in clasament, ci 11.
Probabil ca pe acest criteriu, al “caprei vecinului”, a si reiesit in Raportul de tara elaborat de Comisie ca suntem mai buni gospodari decat vecinii de la sud de Dunare, fiindca altfel se observa in clasamentul WEF ca ne confruntam cu aceleasi probleme: coruptia, favoritismul in deciziile guvernamentale, nerespectarea contractelor si legilor, povara fiscala, spalarea de bani,
emigrarea specialistilor. Noroc ca nationalistii din Polonia ori socialistii din Ungaria si Bulgaria s-au gandit ca tarile lor merg prea bine ca sa nu strice ceva, chit ca noi n-avem niciun merit pentru asta. Casa noastra e tot darapanata, WC-ul - tot in fundul curtii, ca nu degeaba ni se zice ca avem cea mai proasta infrastructura din randul noilor membri si candidati UE.
Mai rau ca la Eurovision
Indicele global al competitivitatii (Global Competitiveness Index - GCI) este un rezultat al calitatii institutiilor, infrastructurii, sistemului sanitar si de invatamant, al sanatatii mediului macroeconomic, al eficientei pietelor, al aportului de tehnologie, al gradului de complexitate a afacerilor si al dimensiunii inovatiei.
Si, la randul lor, subindicii GCI se calculeaza pe baza unor elemente subordonate. Bunaoara, mediul are legatura cu stabilitatea macroeconomica, dar aceasta, singura, nu poate ajuta dezvoltarea daca administratia permite cheltuieli publice fara legatura cu durabilitatea cresterii economice.
Mai departe, calitatea institutiilor publice este strans legata de respectarea contractelor si legilor si de nivelul cat mai scazut al coruptiei, care inseamna fermitate in actiunile administratiei. Iar aportul de tehnologie e legat, printre altele, de potentialul autohton de cercetare-dezvoltare si de transferul de tehnologie.
Amestecand subindicii cu elementele subordonate in „creuzetul“ WEF, iese ca Romania se situeaza pe locul 68 din 125 de economii supuse testului - adica mai degraba in „jumatatea goala“.
Dar nu acest lucru este surprinzator. Ani intregi s-a cultivat ideea ca Romania nu are cum sa atinga performantele celorlalte candidate la Uniunea Europeana fiindca tehnologia de pe vremea bunicii nu ne permite cresteri de competitivitate comparabile. Privind insa atent spre subindicii topului, se observa ca, in privinta aportului de tehnologie, Romania (locul 49) se afla inaintea Poloniei (51).
In schimb, la competitie, care da adancime pietelor - pierdem repede contactul cu plutonul si ajungem pe locul 76. Dupa care, la infrastructura, ne clasam pe locul 77. La coruptie, favoritism in deciziile guvernamentale, respectarea contractelor si legilor - evidentiate in pilonul calitatii institutiilor - cadem pe locul 87.
Iar inflatia si deficitele - pilonul macroeconomic - arunca Romania pe pozitia 97.
Asadar, tehnologia e de vina ori managementul defectuos si amestecul statului? Haideti sa vedem cum e si la ceilalti examinati cu care am pornit umar la umar pe drumul tranzitiei, tarile ex-comuniste membre ale Uniunii Europene.
La fel ca Romania, isi depasesc conditia generala la aportul de tehnologie: Estonia - locul 16, Cehia - 26, Slovenia - 29, Slovacia - 30, Ungaria - 36, Slovacia - 33, Lituania - 42, Letonia - 43, Polonia - 51. Dar nicaieri coruptia nu e atat de mare ca la noi: Estonia - 30, Slovenia - 43, Ungaria - 46, Letonia - 50, Lituania - 59, Cehia - 60, Polonia - 73.
Integral in Saptamana Financiara
Aderare DA, Fonduri BA
Iluzia ca dupa aderare, Romania va primi anual cateva miliarde de euro prin intermediul fondurilor structurale si de coeziune incepe sa dispara odata cu implementarea procedeelor extrem de complicate ale programelor de accesare a fondurilor. Anul viitor, Romania ar putea accesa, in cel mai bun caz, pana la 10% din sumele alocate
Iluzia ca dupa aderarea la UE, Romania va primi anual cateva miliarde de euro prin intermediul fondurilor structurale si de coeziune incepe sa dispara odata cu implementarea procedeelor extrem de complicate ale programelor de accesare a fondurilor. Anul viitor, Romania ar putea accesa, in cel mai bun caz, pana la 10% din sumele alocate.
Tarile care au aderat la Uniunea Europeana in ultimul val sunt un exemplu care confirma cele afirmate mai sus, sumele accesate de la UE fiind extrem de modeste in primul si al doilea an dupa aderare.
Cele zece state care au aderat la blocul comunitar in 2004 au utilizat fonduri de 5,6 miliarde euro incepand cu luna mai a anului 2004, in conditiile in care limita maxima de finantare era de 21,5 miliarde euro.
Spre exemplu, in Polonia au fost utilizate 2,7 miliarde euro, in conditiile in care fondurile structurale totale alocate acestui stat sunt de 11 miliarde euro pana la sfarsitul acestui an. Cehia a cheltuit 522 milioane euro din 2,2 miliarde, Ungaria a utilizat 959 milioane din suma totala de aproape trei miliarde euro, iar Slovacia - 452 milioane euro din 1,6 miliarde.
Diferente fata de fondurile de preaderare
Romania, care nu a invatat mare lucru nici din accesarea fondurilor de preaderare, este cu atat mai putin pregatita sa puna mana pe banii europeni, in conditiile in care elaborarea programelor operationale este inca in lucru, iar Comisia Europeana are nevoie de cel putin cateva luni pentru a da o aprobare de principiu propunerilor facute de Romania. Si asta este doar inceputul.
In plus, spre deosebire de fondurile de preaderare, unde beneficiarii au primit banii proportional cu derularea activitatilor cuprinse in proiect, in cazul fondurilor structurale beneficiarul primeste o plata in avans, dupa care isi va desfasura activitatea cu bani proprii, ce urmeaza a fi decontati la un anumit interval de timp.
Intensitatile pe fondurile structurale pot atinge pana in 85% finantare din partea Uniunii Europene, 15% fiind contributia privata, dar, in conditiile in care cheltuielile majoritare sunt neeligibile, contributia privata poate fi mult mai mare.
Capcana ajutorului de stat
O alta regula despre care nu se stie inca prea mare lucru este cea legata de ajutorul de stat, respectiv riscul ca o finantare prin intermediul fondurilor structurale sa fie considerata ajutor de stat.
In momentul de fata, banii europeni sunt acordati pe un regulament cu privire la ajutorul de stat, care a fost modificat de Comisia Europeana, dar in Romania aceste modificari nici macar nu au fost traduse.
Sunt foarte complicate situatiile in care o finantare poate fi considerata ajutor de stat, singura certitudine fiind aceea ca acolo unde apare o activitate economica, in cadrul unui program de finantare, apare si susceptibilitatea ajutorului de stat.
Accesarea fondurilor structurale trebuie, asadar, sa urmeze strict regulile ajutorului de stat, transmiterea Programelor operationale la Comisia Europeana nefiind echivalenta cu notificarea ajutoarelor de stat cuprinse in acestea, asa cum nici aprobarea programelor respective nu echivaleaza cu autorizarea ajutoarelor de stat cuprinse in acestea.
Monitorizarea fondurilor europene este foarte stricta, fiind asemanatoare celei stabilite prin legislatia in domeniul ajutorului de stat. Cand un proiect este finantat si din fonduri europene, si din ajutor de stat, trebuie sa se verifice mai intai respectarea regulilor de ajutor de stat si apoi a celor privind fondurile comunitare.
De aceea este necesar ca, in cadrul fiecarui program operational din cadrul Planului National de Dezvoltare, sa fie identificate masurile de ajutor de stat care se intentioneaza a se acorda in aplicarea lui si sa se prevada obligatia respectarii regulilor de ajutor de stat.
Legislatia in domeniul ajutorului de stat poate limita, in anumite situatii, aplicarea legislatiei in materia fondurilor europene in termeni de domenii eligibile pentru finantare, costuri eligibile ale proiectelor, nivel al finantarii din surse publice si al contributiei beneficiarilor finali, procedura de autorizare, plata si monitorizare.
Integral in Saptamana Financiara
Fondurile europene, un mar otravit
Trebuie sa fim capabili sa consumam cat mai mult din fondurile cu care ne-a “blagoslovit” UE si sa incercam sa “starpim” coruptia. Aceasta a fost reactia unanima, indiferent de zona de unde a venit: putere, opozitie sau a oficiali europeni, la aflarea verdictului final privind data aderarii la UE.
Ceea ce ignora insa acestia este faptul ca dezvoltarea economica depinde mai mult de reforma interna, si nu de ajutoarele externe si ca principalii beneficiari ai acestora sunt politicienii si clientii lor. Iar de aici pana la coruptie nu mai e decat un pas.
„Vor fi la dispozitia Romaniei peste 30 de miliarde de euro, bani pentru investitii in domenii esen-tiale, dar care, subliniez, nu sunt dati, ei trebuie obtinuti pe baza unor proiecte care sa fie aprobate de Comisia Europeana.
Cine isi inchipuie ca, odata intrati in UE, vor curge lapte si miere, si ca va fi suficient sa asteptam ca UE sa ne dea, se insala“, a declarat premierul Calin Popescu-Tariceanu. Acesta a precizat ca nu intentioneaza sa preia modelul celor 10 state nou-intrate in UE care nu „au reusit“ sa absoarba decat 26% din fondurile alocate pana in prezent, ci pe cel spaniol.
Premierul roman crede ca aceasta este reteta de succes numai fiindca ibericii au reusit sa sustraga cei mai multi bani din buzunarele europenilor. Nu se uita insa si la rezultatele la care s-a ajuns. De fapt, primele trei state ca pondere a intrarii de fonduri europene in PIB-ul intern, Grecia, Portugalia si Spania, se afla in continuare in urma mediei europene a PIB-ului pe cap de locuitor.
In schimb, Cenusareasa din urma cu doua decenii, Irlanda, a ales cealalta cale, reducand ponderea asistentei comunitare, si a ajuns la un PIB-record pe cap de locuitor: 140% din media UE.
Fondurile externe fac placuta viata birocratilor
Dar de ce sunt entuziasmati politicienii de ajutoarele externe? Simplu - pentru ca sunt principalii beneficiari ai acestora. „Asistenta financiara externa acordata de occidentali a facut viata birocratilor din statele in tranzitie mai placuta si mai usoara.
S-a facut in schimb foarte putin in sensul cresterii productivitatii, responsabilizarii actorilor politici si guvernamentali si incurajarii indivizilor sa se ajute intre ei.
Fondurile externe sunt menite numai sa subventioneze birocratia, sa permita guvernelor sa nu-si corecteze greselile si sa salveze intreprinderile de stat falimentare“, observa James Bovard, analist la „Wall Street Journal“. In fond, nivelul coruptiei este direct proportional cu fondurile pe care statul trebuie sa le distribuie.
Iar daca taxele si impozitele stranse de la contribuabili sunt dublate de fonduri externe, cu atat mai bine pentru ei. Potrivit scolii alegerii publice, a lui Buchanan, si guvernantii se comporta dupa principiul maximizarii preferintelor, ca orice individ de pe piata libera.
Acesta este motivul pentru care nu exista, cu mici exceptii, niciun birocrat care sa sustina majorarea veniturilor bugetare, fie ca acestea provin din taxe si impozite sau din programe de asistenta financiara externa. Acesta este primul pas.
Al doilea este o batalie pe buget, asa cum se intampla si in prezent: ministrul finantelor aloca un nivel al cheltuielilor de 36,4% din PIB pe 2007, ceilalti ministri cer fiecare mai mult fiindca nu sunt preocupati ca astfel se ajunge la un nivel al cheltuielilor bugetare de 45,1% din PIB si la un deficit de peste 10%.
In fond, acesti bani, chiar daca nu si-i insusesc prin diferite mijloace (spaga, servicii ca urmare a favorizarii prin caietele de sarcini la licitatii etc.), le ofera o mai mare influenta in viata publica. Influenta care ar putea aduce sponsorizari in alegeri si o pozitie privilegiata in conducerea formatiunilor din care fac parte.
Faptul ca fondurile europene incurajeaza coruptia este recunoscut indirect si de oficialii europeni. Accesarea lor este destul de dificila, Comisia Europeana impunand reglementari stricte, prin care sa se evite deturnarea lor. La aceste reglementari se adauga cele interne, majoritatea create pentru a favoriza jucatorii mari de piata.
La aceste reglementari se referea comisarul european pentru buget, Dalia Grybauskaite, cand solicita celor 10 state nou-intrate sa simplifice procedurile birocratice inutile. Inutile pentru Bruxelles, nu si pentru pescuitorii de rente din respectivele state.
Inflatia si deficitul extern - pericolul nr. 1
Banii sunt dati insa pe proiecte, nu pe salarii sau pe alte obiective care pot afecta echilibrele macroeconomice, ii avertizeaza Tariceanu pe cetateni. Numai ca, indiferent pe ce proiecte se duc banii, indicatorii macroeconomici sunt afectati.
Intr-o economie inchisa, suplimentarea cantitatii de bani pe piata nu are decat un efect nominal, efectul real fiind anihilat de scaderea puterii de cumparare a populatiei. Fondurile suplimentare nu stimuleaza oferta (productia de bunuri mai multe sau mai bune) pentru ca prima care creste este cererea de materii prime si capital in domeniul in care sunt pompate sumele suplimentare.
Drept urmare, preturile acestora cresc primele. E adevarat ca aceia care pun mai intai mana pe banii suplimentari au un avantaj initial, dar in cele din urma vor suferi si ei la fel de mult ca si ceilalti de pe urma inflatiei.
Intr-o economie deschisa, daca banii europeni se vor duce, asa cum sustin guvernantii, pe investitiile in infrastructura, este de asteptat ca preturile materiilor prime, mainii de lucru, din constructii si din alte domenii conexe sa creasca.
Cum sumele suplimentare (30 de miliarde in 7 ani, aproximativ 4,2% din PIB-ul estimat pentru 2007 anual) sunt dublate si de cofinantarile interne, banii aruncati pe piata respectiva vor fi destui.
