Procentele PD dospesc potolit desi partidul este absent din spatiul public. In timp ce PNL si PSD au monopolizat emisiunile de stiri mai ales cu scandaluri interne, dar si cu proiecte politice, democratii nu se evidentiaza nici in bine, nici in rau.
Cu ei n-au nimic de impartit nici liberalii, acaparati si epuizati de batalia cu Traian Basescu, si nici opozitia social-democrata - in rafuiala cu premierul liberal Calin Popescu-Tariceanu. Si cand PSD hartuieste PNL, iar PNL pe Traian Basescu, fiind la randu-i incoltit de acesta, democratii infloresc discret la umbra conflictelor.
Pana si cel mai criticat ministru, Mihail Hardau, administratorul democrat al Educatiei, ii este reprosat mai degraba sefului guvernului decat celui de partid, Emil Boc.
Principalii vectori de imagine pe seama carora partidul capitalizeaza sunt din afara formatiunii democrate, daca-i numim pe Traian Basescu, Monica Macovei si, mai nou, Elena Udrea.
Cele trei personaje purtatoare a mesajului anticoruptie, asociate in perceptia publica scopului de reforma morala a clasei politice, servesc si ca paratrasnet pentru Boc, Blaga, Videanu sau Berceanu. Care-si pot vedea - netulburati decat rar de anchetele din presa si aproape invizibili opiniei publice - de aranjamentele politice sau de afaceri.
PD nu a avut decat cateva interventii publice de factura identitara. Si-a marcat teritoriul politic, preluand retorica abandonata de PSD in drumul spre modernizare si europenizare.
S-a pronuntat impotriva gayfest, a autonomiei culturale a maghiarilor in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane, in disputa patrimoniala cu greco-catolicii si in defavoarea lustratiei interne.
Astfel ca, ferit de acuzatii de coruptie sau de ineficienta si scutit de framantari identitare dupa aplicarea etichetei crestin-democrat, PD se bucura de partea frumoasa a puterii, in timp ce PNL se rostogoleste in haos, iar PSD se lupta in continuare cu trecutul.
Fara polemici, proiecte de legitimare sau de anvergura, lideri cu notorietate, PD pare insa un organism politic inanimat, cu o activitate cerebrala stimulata doar de electrosocurile aplicate de Traian Basescu.
Cautand cu tot dinadinsul sa se afle in acord cu presedintele statului, democratii au renuntat la initiativa pe cont propriu - sa-si gandeasca singuri viitorul -, la reactie, pana la urma la orice forma de autonomie. Infantilizat, PD si-a pierdut exercitiul discursului si al actiunii publice.
Blaga e mut ca o lebada, Videanu balbaie explicatii si inventeaza cuvinte, iar Anca Boagiu se complace in limbaj de lemn. Ultima vorba memorabila este gafa ministrului integrarii, care si-a introdus seful de partid numindu-l Traian Boc, iar ultima imagine cu un lider democrat in miscare este al lui Radu Berceanu inaugurand vreun kilometru de autostrada din sutele promise.
Daca Traian Basescu le-ar da drumul din brate, democratii ar bajbai buimaci prin politica. Pana la urma, cea mai mare slabiciune a PD este chiar puterea lui, adica Traian Basescu.
