Silicoanele Oanei Zavoranu in Parlament reprezinta mai mult decit o bizarerie efemera.

Cind am vazut tatuajele Oanei Zavoranu in aplauzele galeriei de pensionari extaziati de la PRM, mi-am adus aminte de o alta scena. In urma cu o luna, telecomanda m-a dus pe MTV-Romania. Aici, o blonda vaporoasa prezenta stirile, bitiind din cap pe fondul unor globulete ce fluturau pe ecran. O stire despre o trupa de muzica. Apoi o stire despre secui, care tocmai facusera ceva.

Nu era clar ce anume facusera secuii, rezulta doar ca o cam enervau din principiu pe prezentatoare. Asa ca, in plina zbintuiala, zice: „Stiti parerea mea: cine nu ii place in Romania, sa se duucaaa in tara lor!“. Si domnisoara vaporoasa arata spre o tara, alta decit Romania, se vede treaba. Apoi a trecut la alta trupa de muzica.

Mi s-a parut tare amuzant acest amestec de globulete, sini in expansiune si nationalism grobian. Ajung astfel si la ideea principala. De obicei, ne inchipuim PRM si electoratul sau ca un grup de nostalgici imbatriniti, jinduind dupa ordinea din vremea comunismului, dupa mincarea ieftina obtinuta prin relatii la alimentara si dupa concediile cu bilete prin sindicat.

Acest grup este inca majoritar in baza partidului, fiind caracterizat prin frustrare sociala. O analiza detaliata pe bazele de sondaj arata ca electoratul traditional al lui C.V. Tudor nu e nici cel mai sarac, nici cel mai putin educat, cum se crede gresit. Cel putin pina in 2004, saracii si cei cu scoala putina votau in cea mai mare masura cu Ion Iliescu (un bazin din care pierde acum PSD).

Vorbesc aici despre tendinte statistice, rog cititorii sa le ia ca atare. Bazinul principal al PRM vine inca din zona: virsta mijlocie, venit moderat, calificare medie. Vorbim aici despre cei care au pierdut din procesul de dezindustrializare de dupa 1989: maistrii, tehnicienii, muncitorii cu calificare care si-au vazut jobul in pericol. Ei au fost perdantii neti ai tranzitiei.

Si in primul rind au pierdut un statut social. Din „doamna maistru“ au devenit vinzatori sau muncitori manuali. Chiar daca si-au pastrat statutul, acesta s-a devalorizat, nu mai e mare lucru sa fii tehnician, acum e la moda sa fii patron, buticar etc.

In urma cu citiva ani, am facut un focus-grup cu membre ale organizatiei de femei din PRM. Senzatia asta m-a lovit imediat: discutam cu „foste“. Fosta cercetatoare la un institut falimentat, fosta profesoara la tara adusa de copii in Bucuresti, fosta activista, actuala profesoara de istorie.

PRM se tine tare pe acest segment. Dar se intinde si spre un grup de nationalisti care nu au pierdut nimic din comunism, pentru ca erau prea mici atunci. Avem o noua generatie, care viseaza shopping la Milano si il admira pe Vlad Tepes. Domnisoara MTV stie ca secuii nu sint la ei acasa, ca „ea“ a fost aici cu o mie de ani inaintea lor.

Cum de persoane care in genere stiu destul de putin despre lume au ajuns sa stie tocmai chestia asta? O intrebare cit un viitor. Tulbure.