De aproape o saptamana, Romania este in pragul izbucnirii unui scandal de spionaj fara precedent. In jurul mai multor ministri s-a tesut un adevarat paienjenis, prin care colcaie agenti straini, oameni de legatura, turnatori si indivizi racolati de structuri neidentificate.
In toata aceasta nebuloasa, ies din cand in cand la iveala informatii date preferential, pe surse, despre consilieri, prieteni sau oameni de casa ai ministrilor Codrut seres si Szolt Nagy. Fara ca cineva s-o spuna direct, s-a lansat astfel ideea ca cei doi demnitari ar fi tolerat scurgeri grave de informatii clasificate din ograda proprie, catre diferite companii straine.
Plecand de la premisa ca filmul spionajului economic care a precedat privatizarile Electrica Muntenia, Posta Romana si Societatea Nationala de Radiocomunicatii este unul bazat pe fapte reale, atunci apatia cu care se misca anchetatorii este uluitoare.
In timp ce functionarii din ministere isi goleau gentile cu hartoage inscriptionate cu "secret de serviciu" pe masa unor agenti straini, organele autohtone de filaj se multumeau sa redacteze note informative. Din vara si pana in prezent, filiera pastorita de bulgarul Stamen Stanchev si-a facut ramificatii pana si pe sub usile a doua cabinete ministeriale.
Acum, ministrii cu pricina se jura ca n-au avut niciun moment habar de riscul la care s-au expus, lasandu-i in ograda proprie pe agentii straini. In cele sase luni cat a operat pe teritoriul Romaniei, filiera proaspat deconspirata este banuita ca ar fi sustras suficient de multe documente, cat sa fie considerata o amenintare la adresa sigurantei nationale.
Obiectul principal de activitate al unor structuri precum SRI si SIE, trecut chiar in legile de functionare ale acestor institutii, este prevenirea riscurilor, vulnerabilitatilor si amenintarilor la adresa sigurantei nationale, adica exact ceea ce nu s-a intamplat in cazul de fata.
Filiera Stanchev - Mucea - Donciu nu a fost prinsa in flagrant, scapandu-se ceea ce profesionistii numesc "moment operativ".
Cel putin asta este concluzia care se desprinde din comunicatele Parchetului, care intr-o zi anunta inceperea urmaririi penale, in alta dispune perchezitii la domiciliul suspectilor, pentru ca, intr-un final, dupa alte cateva zile, sa ceara interdictia de parasire a tarii pentru cei anchetati.
Din ecuatia de mai sus lipseste exact elementul de prevenire, ceea ce ridica mai multe semne de intrebare.
Este posibil ca serviciile de informatii sa nu-si fi facut treaba ca la carte, iar acum incearca sa dreaga busuiocul lansand vesnica teza "Noi am informat din timp". In cazul in care chiar au stiut din timp, atunci ar fi de aflat catre cine au ajuns respectivele note informative, de vreme ce ministrii expusi riscurilor nu au fost preveniti.
Intregul circ iscat pe seama deconspirarii spionilor pica manusa pe interesele de moment ale Palatului Cotroceni. Semiesecul structurilor de informatii dovedeste inca o data nevoia rapida de promovare a unui pachet de legi privind siguranta nationala, lucru pe care presedintele Traian Basescu l-a sustinut cu indarjire.
Mai mult, daca la final se dovedeste si ca ministrii seres si Nagy au picat cu buna stiinta in pacat, lovitura de imagine va fi incasata de premierul Tariceanu, principalul adversar politic al presedintelui. Traian Basescu devine astfel beneficiarul principal al inca unei povesti alambicate, in care pe lista actorilor figureaza, ca aproape de fiecare data, oamenii din serviciile secrete.
