Obligatia impusa companiilor producatoare de electricitate de a incheia, incepand cu anul viitor, contracte de furnizare exclusiv prin intermediul platformei OPCOM, consolideaza veniturile „mogulilor” si elimina furnizorii mai mici aparuti odata cu liberalizarea pietei.
Inainte de a incerca sa surprindem riscul aparitiei unor disfunctionalitati grave in piata de energie electrica, prin impunerea unor decizii centralizate care nu au legatura cu concurenta loiala, va supunem atentiei un calcul.
Acesta poate lamuri doar o parte din jocurile „marilor moguli” din piata, precum si importanta mizei pe care o reprezinta energia in perioada urmatoare. Comentariile le lasam la sfarsit.
Nu oricine are acces
Furnizorii de energie electrica, cei care au fost catalogati drept „baietii destepti” chiar de catre presedintele Traian Basescu, intermediaza vanzarea de energie intre producatori si consumatori.
Aparitia furnizorilor a fost determinata de liberalizarea pietei de energie, avand ca scop declarat aparitia concurentei si, in ultima instanta, posibilitatea consumatorilor de a alege cel mai ieftin furnizor. Lucru care, pe alocuri s-a si intamplat.
Prima disfunctionalitate majora a pietei din Romania pleaca insa de la forma de proprietate a actorilor pietei, in speta de la faptul ca producatorii se afla inca in ograda statului, iar furnizorii sunt majoritari companii private. Nu intram acum in amanunte si preferam sa exemplificam cine si cum profita din aceasta anomalie.
Daca un furnizor de energie cumpara lunar de la un producator de energie o cantitate de 250.000 MWh si o revinde unui beneficiar cu un profit de doar 20 lei/MWh, rezulta ca furnizorul are, intr-o singura luna, un profit de 50 milioane lei, respectiv 50 miliarde lei vechi. Acesta este un beneficiu des intalnit.
Declaratia fostului ministru al industriilor, Radu Berceanu, conform careia, cu cateva calculatoare si relatii bine aranjate, o firma de apartament (furnizoare) poate face zeci de miliarde de lei pe luna poate fi una corecta. Lucrurile trebuie privite insa in complexitatea lor. Fortam exemplul, bazandu-ne insa pe informatii reale.
Exista furnizori de energie in Romania care cumpara energia hidro, cea mai ieftina din sistem, cu aproximativ 25 dolari/MWh. Presupunand ca un asemenea furnizor cumpara lunar 250.000 MWh, la pretul amintit, inseamna ca plateste pentru aceasta cantitate 6,250 milioane dolari. La cursul de 2,72 lei/dolar, aceasta suma se transforma in 17 miliarde lei.
Toate bune pana aici, numai ca un MWh la 25 dolari este echivalentul a 68 lei. Si acum, atentie! Toate ofertele de energie pe care furnizorii le fac consumatorilor sunt cel putin duble ca valoare fata de cea amintita.
Adica, la un pret de vanzare de 136 lei (dublu), furnizorul de energie incaseaza, pentru cantitatea de 250.000 MWh, nu mai putin de 34 milioane lei, din care jumatate este profitul lui. In lei vechi, profitul este asadar de 170 miliarde/luna, respectiv 6,250 milioane dolari. Asta da tun! Si fara a face nimic ilegal. Totul depinde de relatii.
Unde dai si unde crapa
De la acest tip de calcule s-a plecat atunci cand s-a luat hotararea de a face ordine in aceasta piata. Numai ca haosul e atat de mare si unele aranjamente sunt atat de bine facute, incat e greu de crezut ca o masura administrativa poate rezolva ceva. Dimpotriva, ea risca sa distruga si acel minim segment de piata care a inceput sa functioneze.
O greseala nu se repara niciodata cu alta greseala, asa cum nicio padure nu se curata de uscaturi taind toti pomii.
Aceasta ar trebui sa fie pozitia dupa care ar trebui sa se calauzeasca toti cei care incearca sa-i elimine din sistemul energetic pe marii profitori, asa-zisii „baieti destepti”, care nu se sperie in niciun caz de masurile pe care Ministerul Economiei si Comertului le anunta pentru reglementarea viitoarelor tranzactii.
Regula de baza a functionarii corecte a unei piete este ca respectiva piata sa dispuna de intreg angrenajul necesar, incepand de la tranzactionare si pana la supravegherea derularii contractelor.
Platformei de tranzactionare OPCOM, care a fost ocolita aproape cu desavarsire de producatorii si de furnizorii de energie, i se pune acum in carca reglarea tuturor tranzactiilor, fara ca ea sa dispuna inca de elementele specifice unei burse de energie locale, cu atat mai mult unei burse regionale, cum se doreste.
Consecintele utilizarii exclusive a unui mecanism insuficient rodat si pregatit vor fi, si de data aceasta, tot in favoarea „baietilor destepti”. Nicaieri in lume nu se tranzactioneaza energie in exclusivitate pe o bursa de specialitate.
Contractele bilaterale sau intelegerile directe care se incearca a fi eliminate acopera mai mult de jumatate din volumul de tranzactii, inclusiv in tarile cu burse avansate.
Decizia de a se impune producatorilor de energie sa tranzactioneze, incepand cu anul viitor, intreaga cantitate pe platforma OPCOM elimina din cursa furnizorii privati aparuti in ultima vreme si consolideaza pozitia celor ce au luat cascavalul inca de la primele masuri de liberalizare.
„Baietii destepti” au contracte cu Hidroelectrica sau Nuclearelectrica pana in anul 2010 sau chiar pana in 2013. Aceste contracte nu mai pot fi reziliate. Ce-i facut e bun facut.
In cazul celorlalti, care nu au reusit sa incheie contracte pentru o perioada mai mare de un an, lucrurile sunt clare: nu au cum sa reprezinte o concurenta pentru moguli si nici cum sa mai cumpere energie la preturi comparabile cu acestia.
