Ioana Lupea: "Condamnarea era necesara in Romania, mai mult decat in alte tari postcomuniste, pentru ca natura dictaturii si transferul de putere au fost diferite".

Ochii contractati de ura ai senatorului PRM Corneliu Vadim Tudor deasupra ranjetului smecher al tanarului social-democrat Victor Ponta. Imaginea unui Ianus al postcomunismului a carui nastere a fost posibila tocmai pentru ca Romania nu a condamnat regimul totalitar la inceputul anilor ‘90.

Parlamentul amintea ieri de primele sedinte ale CPUN-ului dezbinat de confruntarea dintre majoritatea urmasa a PCR si opozitia anticomu-nista.

Raporturile de forte au fost insa altele: comunismul totalitar a fost condamnat, iar statul a cerut iertare pentru suferintele romanilor. Fluieraturile, huiduielile, injuriile, hohotele auzite ieri in parlament, in batjocura la adresa victimelor, sunt vocea tipata a comunismului totalitar care fara vocalize isterice poate ca nu s-ar mai deslusi.

Falia din elita politica are un corespondent in societate. Potrivit unui sondaj comandat de Fundatia pentru o Societate Deschisa, 53a dintre romani considera comunismul o idee buna, in ciuda suferintelor indurate. Nu cred insa ca, astazi, o fiinta umana responsabila poate pune pe un taler al balantei o paine garantata si pe celalalt viata unui om.

Rezultatul evidentiaza mai degraba efectul manipularii politice a istoriei recente din cei 17 ani de tranzitie, decat biruinta postuma a terorii.

Condamnarea comunismului era necesara in Romania poate mai mult decat in celelalte tari ale Pactului de la Varsovia, pentru ca natura dictaturii, ca si transferul de putere au fost diferite. Esalonul secund al nomenclaturii, beneficiarul Revolutiei, a fost extrem de atent sa rupa legatura intre ideologie si teroare.

S-a opus constant oricarei examinari a trecutului pentru ca participase direct sau indirect la comunismul totalitar.

Impunand prin lauda in constiinta colectiva realizarile epocii Ceausescu, si-a ascuns complicitatea la oprimarea romanilor prin infometare, politicile demografice aberante, prin supraveghere permanenta, fara sa beneficieze de alibiul ocupatiei sovietice, ca alte tari din fostul Pact de la Varsovia.

Daca dupa Revolutie puterea ar fi fost preluata de fortele anticomuniste, asa cum s-a intamplat in mod pasnic in Ungaria, Cehia sau Polonia, atunci barometrul de opinie ar fi semnalat mai multa aversiune fata de comunism. In aceste tari, unde nostalgia este un simptom periferic, administratia comunista legata de Moscova si slabita de perestroika a cedat controlul si s-a retras din viata politica.

Gest urmat de aplicarea lustratiei in Cehia si in Germania, ale carei scopuri asumate au fost deconectarea de la putere si de la resurse ale activistilor si colaboratorilor regimului totalitar, recuperarea adevarului si a increderii, dreptatea istorica.

Reconcilierea si progresul acestor societati au fost posibile pentru ca fortele anticomuniste instalate la putere au realizat, inca din momentul zero al democratiei, o justitie minima.

Actul de condamnare a comunismului a fost aplaudat de Regele Mihai si de Lech Walesa, huiduit de C.V. Tudor si contestat de PSD in aceeasi sala a parlamentului. Paradox posibil doar pentru ca Romania nu a facut acest gest inca din decembrie 1989. De-abia de astazi incolo si daca recomandarile comisiei prezidentiale vor fi implinite, vom putea aspira la normalitate.