Ioana Lupea: "Europarlamentarul roman pleaca cu trei infirmitati politice majore: complexul de inferioritate, comportament de masina de vot si lipsa unei viziuni nationale."
Este un demagog politicianul care promite ca poate face prea multe pentru Romania din pozitia de europarlamentar. Asa si-a inceput liberalul Adrian Cioroianu campania electorala pentru Parlamentul European, anuntandu-ne ca orice promisiune este o minciuna.
Un debut atipic pentru o competitie politica romaneasca, unde de obicei suntem ademeniti cu fraze imbibate in lapte si miere sau trecute prin sabia justitiarului. Electoratul roman va lua contact in urmatorul an cu trei tipuri de discursuri, supranational, national si local, si este deschis la subiecte si abordari noi.
Vom vedea insa cat de pregatiti sunt politicienii pentru a satisface asteptarile.
Din pacate, discursul ce ne va fi servit in eurocampanie e previzibil (as paria pe teme, plutesc in aer): succesul aderarii, strategia guvernamentala pentru integrare, deteriorarea nivelului de trai, restrictiile pe piata fortei de munca.
Avertismentul liberalului Adrian Cioroianu ne vorbeste despre limitele puterii unui europarlamentar din experienta celor cateva luni de practica in legislativ, ca observator.
Europarlamentarul roman pleaca intr-adevar cu trei infirmitati politice majore, unul ce tine de mentalitati, unul de practica parlamentara, iar cel de-al treilea de lipsa unei viziuni asupra intereselor Romaniei in Uniunea Europeana.
Politicianul roman are un complex de inferioritate, vine dintr-o tara saraca, abia primita in UE dupa ani intregi de negocieri cu hopuri, deasupra careia stau suspendate inca amenintator clauzele sectoriale.
Probabil ca nu putini dintre romani au remarcat la conferinte sau intalniri internationale o anumita jena specifica in a-si expune ideile si a-si exprima interesele in fata unui public experimentat.
Increderea in sine a romanilor este destul de scazuta si paguboasa in politica europeana, unde ceilalti isi vor sustine cauzele nationale chiar daca le vor afecta pe ale altor state. Nici parlamentarismul romanesc nu este un avantaj in slujba de la PE.
In legislativul de pe Dambovita, senatorii si deputatii au invatat sa ridice mana fara sa cunoasca legile votate, s-au comportat ca o masina de vot reflex, care va fi daunator.
Europarlamentarii romani pot fi tentati sa nu treaca prin filtrul national deciziile grupului din care vor face parte. Miza fiind, dimpotriva, sa mobilizeze grupul sau sa creeze presiune asupra lui prin lobby si aliante cu parlamentarii altor tari asupra unor hotarari care favorizeaza Romania.
Si chiar daca europarlamentarul nostru ideal va avea si curaj, si lucidate, si practica lobby-ului, numai bunul-simt ii poate spune care este interesul Romaniei intr-un anumit domeniu, din moment ce la Bucuresti nu exista nici viziune si nici un cartier general.
De exemplu, reprezentarea Frantei se stabileste la Paris si daca acolo n-a existat sustinere pentru directiva Bolkenstein, de exemplu, aceasta nu a fost adoptata in forma initiala, desi statele proaspat intrate aveau numai beneficii de pe urma ei.
Din pacate, Adrian Cioroianu are dreptate, dar nu pentru ca regulile politicii europene nu ar permite eurparlamentarilor romani sa fie jucatori, ci doar propriile lor limite.
