Desi primele semne ca nu e suficienta apa in sol pentru a asigura o productie agricola buna au aparut din noiembrie anul trecut, iar informatiile ca vom avea o vara secetoasa dateaza inca de la inceputul anului, oficialii au aflat de criza din agricultura abia cu cateva zile in urma.
Reuniuni de urgenta, sedinta de guvern dedicata, toate acestea se vor acum dovezi ale interesului pe care il manifesta guvernul si Ministerul Agriculturii fata de producatorii agricoli.
Pe undeva, era firesc sa se intample asa, avand in vedere ca, in ultima vreme, sefii de la Agricultura au stat in scaunul ministerial doar cat sa isi redecoreze biroul si sa-i asorteze la culoarea politica proprie pe sefii autoritatilor din subordine.
Desi revoltator, nu e de mirare in aceste conditii ca Traian Remes, ultimul aterizat in fotoliul de la Agricultura - „printr-un nenoroc”, dupa cum singur recunoaste - a indicat ca singura solutie la criza taranilor: „Sa ne ajute Dumnezeu cu ploaie!”
Daca intr-adevar cuiva i-ar fi pasat, solutii ar fi putut fi gasite din timp punandu-se in ecuatie datele problemei. In primul rand, sistemul de irigatii se tot deterioreaza de 17 ani incoace, nefiind alocati nici macar banii necesari intretinerii sistemului existent inainte de 1989.
Astfel, s-a ajuns ca lipsa instalatiilor de irigare sa fie principalul motiv pentru care, in anii secetosi, productia agricola a Romaniei este invariabil decimata. O a doua problema, care ar fi putut fi rezolvata mult mai usor, este pretul prohibitiv al apei de udat, acolo unde functioneaza instalatiile de irigare.
Deoarece pretul pentru 1.000 mc de apa variaza intre 200.000 si 12 milioane lei vechi, in functie de distanta la care se afla terenul de sursa de apa, la acest moment, mai putin de jumatate din suprafata amenajata pentru irigat a fost contractata.
Solutia pe care a propus-o de luni de zile chiar seful Administratiei Nationale de Imbunatatiri Funciare este ca apa pentru irigat sa fie furnizata gratis. Ministrul Remes a afirmat ca nu e de acord cu aceasta varianta, argumentand ca „cel care are o afacere trebuie sa o si sustina financiar”.
Lasand la o parte ca, pentru cei mai multi dintre cei care isi cultiva pamantul, agricultura nu este o afacere, oficialul de la Agricultura nu pare sa constientizeze care pot fi efectele asupra bugetului si economiei ale unei astfel de decizii.
Declararea de zone calamitate duce la acordarea de despagubiri mari ca valoare totala, dar insignifiante pentru beneficiarii individuali, ramasi fara veniturile scontate din valorificarea recoltei. Apoi, oferta scazuta de produse agricole duce la scumpirea acestora, dar si a alimentelor, ca urmare a cresterii preturilor furajelor, efecte care vor fi simtite de intreaga populatie.
Deficitul de produse va fi acoperit din import, ceea ce va dezechilibra si mai mult balanta dintre importuri si exporturi, indicator aflat deja la limita de avarie. Si cresterea economica va fi serios afectata, avand in vedere ca in Romania agricultura contribuie cu circa 10% la formarea PIB, fata de numai 1,9% in medie in tarile UE.
Un calcul simplu l-ar fi putut ajuta pe fostul finantist Remes sa gaseasca solutia corecta. Asta in cazul in care nu vrea decat sa dovedeasca consecventa in atitudinea din mandatul precedent, cand, potrivit propriilor declaratii facute unor tarani, „v-am buzunarit fara mila, pe dvs. si pe toti romanii”.
