Privatizarea si dreptul de alegere al parintilor sunt solutiile la falimentul scolilor romanesti
Educatia in Romania se indreapta spre faliment, este concluzia trasa de politicieni si specialisti in urma ultimelor teze cu subiect unic. Acestia au identificat si cauzele: subfinantarea educatiei, salariile de mizerie platite profesorilor si programa scolara.
De lipsa de concurenta din sistem, de inexistenta dreptului de a alege al parintilor si copiilor ori de multitudinea de comitete si comitii care deturneaza banii pentru educatie nu sufla nimeni o vorba. Solutiile propuse pornesc de la initierea unor birocratice dezbateri nationale si merg cel mult pana la descentralizarea sistemului si alocarea a 6% din PIB pentru educatie.
Trei elevi din zece nu au obtinut nota de trecere la tezele cu subiect unic de clasa a 7-a la limba romana. Deprecierea educatiei nu este un fenomen nou, el confirma numai tendinta din ultimii ani inregistrata in domeniu. Imediat, din motive mai mult electorale (educatia se afla pe locul doi pe lista prioritatilor presedintelui Basescu), clasa politica a reactionat.
Demagogie si vanatoare de fonduri
PSD propune organizarea de urgenta a unei dezbateri nationale prin care, impreuna cu parintii si profesorii, sa se poata gasi cat mai repede solutiile adecvate pentru a creste calitatea educatiei.
Premierul a contraatacat anuntand ca profesorii primesc, incepand de anul acesta, 100 de euro ajutor financiar pentru achizitionarea de carti, reviste sau programe educationale pe suport electronic, necesare ?imbunatatirii calitatii activitatii educative".
Nici ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, nu s-a lasat mai prejos: ?In ce priveste sectorul educatiei, avem cea mai mare crestere bugetara dupa Revolutie: 5,2% din PIB. Anul urmator, invatamantului i se vor aloca 5,6 miliarde euro fata de 1,9 miliarde cat a primit in 2004. Asadar, bugetul educatiei pentru 2007 s-a triplat".
Incurajat de castigarea referendumului, presedintele Traian Basescu a somat Parlamentul si Guvernul sa puna in practica cele 12 puncte ale programului sau. Cel de-al doilea punct se refera la educatie si prevede alocarea a 6% din PIB, incepand cu anul 2008, potrivit angajamentului electoral din 2004.
Presedintele cere si aplicarea reformei programei scolare, astfel ?incat pregatirea tinerilor din sistemul de educatie romanesc sa creasca sansele lor de angajare pe piata interna si europeana a fortei de munca". De asemenea, Basescu pledeaza si pentru trecerea scolilor sub autoritatea administratiilor locale si a comitetelor de parinti.
Birocratia salveaza Romania
Dar care sunt cu adevarat problemele reale ale invatamantului romanesc? Se vorbeste, ca si in oricare alt domeniu de stat, despre necesitatea majorarii finantarii publice a educatiei.
Despre eficientizare, restructurare si privatizare nimic! Situatia educatiei e privita numai din punctul de vedere al celor implicati in sistem: sindicatele profesorilor (de aceea se majoreaza salariile), birocrati (se creeaza comisii, comitete si dezbateri la nivel national - pe bani evident) si, nu in ultimul rand, clientela politica - firme de constructii (majoritatea investitiilor in
invatamant se fac in refacerea cladirilor), IT (laptopul de 100 de dolari, care s-a scumpit intre timp) sau de telecomunicatii (Romtelecom e gata sa primeasca un contract fara licitatie pentru introducerea Internetului in scolile din mediul rural). E adevarat, se mai pomeneste si de parinti, dar rolul lor ar trebui sa fie, in viziunea decidentilor, numai unul consultativ.
Clientul nostru, sclavul nostru
Numai ca adevaratul client al actului educativ ar trebui sa fie copilul, reprezentat de parinte. Ca in orice alta activitate, clientul trebuie sa decida ce produs doreste sa cumpere. Dar, folosindu-se de un sofism (educatia e gratuita), statul confisca acest drept. Parintii nu pot alege scoala copilului si, chiar daca uneori pot, au de ales intre scoli cu aceeasi programa.
Ca urmare a uniformizarii programei, profesorii (dar si scolile) nu au nicio motivatie sa concureze intre ei, e suficient, in cel mai bun caz, sa invete pe dinafara materia pe care o predau.
Faptul ca parintilor, in calitate de consumatori, nu le e deloc usor sa-si retraga copilul de la o scoala pentru a-l inscrie la alta incurajeaza comportamentul birocratic, autoritar si discretionar al profesorilor. De asemenea, o mare parte din banii acordati de stat sistemului se pierd in hatisurile birocratice.
Ineficienta administrativa si dispretul fata de parinti sunt elementele-cheie ale sistemului.
MILTON FRIEDMAN (economist, castigator al premiului Nobel pentru economie) - ?Free to Choose": ?Daca suntem atenti la termeni, educatia nu poate fi considerata in niciun caz sinonima cu scolarizarea. Multi indivizi plimbati prin scoli sunt lipsiti de educatie si foarte multe persoane educate nu au mers prea mult la scoala.
(...) Cred ca rolul crescand pe care statul il joaca in finantarea si administrarea scolilor a dus nu numai la o enorma risipa a banilor contribuabililor, ci si la un nivel mult mai slab al sistemului educational fata de nivelul care ar fi putut fi atins in cazul in care cooperarea voluntara ar fi continuat sa aiba un rol mult mai larg.
Putine institutii din societatea noastra sunt intr-o stare mai nesatisfacatoare decat scolile. Putine genereaza mai multa nemultumire si putine pot contribui mai mult la subminarea libertatii noastre"
Nu ne vindem scoala!
D ar care ar fi solutiile? In cazul invatamantului universitar si postuniversitar, daca analizam clasamentele diferitelor institutii la nivel mondial, se poate trage o concluzie clara: privatizarea. Din primele 20 de universitati ca performante academice, 17 sunt americane, si numai una dintre acestea nu este privata (Universitatea Berkeley).
De asemenea, si aceasta, dar si alte trei universitati din Top 20, Cambridge, Oxford si Tokyo, desi publice, sunt in mare parte finantate privat, fie prin taxe de scolarizare, fie prin donatii si fonduri private alocate pentru cercetare.
