Cu exceptia PNL, condamnat sa ramina la guvernare, UDMR fiind oricum abonatul de serviciu, toate celelalte partide, si nu numai ele, s-au angrenat in cel mai original proiect politic al ultimilor 17 ani, numit Opozitia de Uniune Nationala.

Cu un discurs-pirueta de genul „nu sustinem guvernul Tariceanu, dar nici nu vrem sa facem jocul PD si al lui Traian Basescu“, PSD a mai bifat un esec de etapa. Oricum ar traduce pozitia avuta la votul asupra motiunii de cenzura - abtinerea - mesajul ramine acelasi. PSD nu e pregatit sa dea ochii cu electoratul. E gata in schimb de ceva mult mai facil.

S-o faca pe opozantul, dar nu atit de mult cit sa provoace, Doamne fereste, caderea Guvernului. Vrea sa invinga la puncte si nu prin KO, prin urmare e gata sa loveasca in cabinetul lui Tariceaanu, dar daca se poate sa-l tina si in picioare.

Au amenintat la un moment dat cu o motiune de cenzura proprie, testind reactia democratilor, dar cind au realizat probabil ca aceasta ar putea chiar sa treaca s-au cumintit. Acum spun ca se pregatesc de motiuni simple. Una pe sanatate, alta pe justitie, una pe agricultura si ce-o mai fi la moda prin toamna.

Rastimp, ameninta cu un vot impotriva abilitarii Guvernului de a emite ordonante pe perioada vacantei parlamentare chiar cu disconfortul major de a-si intrerupe concediul pentru o sesiune extraordinara. De data asta, strategia „nici cal-nici magar“ nu mai prezinta aproape nici un risc.

Motiunile simple pot duce cel mult la o schimbare de ministru, iar galagia aferenta unei asemenea actiuni politice le asigura macar iluzia ca fac o treaba buna. De aceeasi treaba continua sa se ocupe si PD, chiar cu un plus de vigoare. In laboratoarele democratilor se creioneaza deja un asa-numit guvern din umbra, iar atacurile la adresa actualului cabinet promit sa fie si mai dure.

Asa, ca intre rude. Cu un procent in sondaje de nevisat pina mai ieri, PD mai are nevoie de un singur lucru pentru a-si asigura succesul la urne. Sa ofere electoratului nu doar motive de a-i uri pe liberalii guvernanti, ci si de a le furniza alternativa palpabila. De altfel, treaba asta cu cine-i mai opozant din tara a devenit deja o marca a vremii.

Cu exceptia PNL, condamnat sa ramina la guvernare, UDMR fiind oricum abonatul de serviciu, toate celelalte partide, si nu numai ele, s-au angrenat in cel mai original proiect politic al ultimilor 17 ani numit Opozitia de Uniune Nationala. Cum istoria a demonstrat deja ca un guvern de uniune nationala e imposibil de realizat in Romania, e clar ca reversul e nu doar posibil, ci si profitabil.

Inca nu stim cui sa-i atribuim drepturile de autor, dar e sigur ca Traian Basescu se afla undeva in capul listei. Actualul presedinte e totusi primul politician important care a reusit sa demonstreze ca e oricind mai profitabil sa faci opozitie, indiferent pe ce functie te afli. Ce urmeaza nici nu mai e asa greu de ghicit.

Vom asista la o campanie electorala permanenta, de vreun an si jumatate, cu o singura tinta, guvernul Tariceanu, si o multime de feti-frumosi, unul mai opozant decit celalalt. Adio proiecte si reforme.

Sa fie asta, de fapt, culmea unei guvernari liberale, cea in care statul e atit de discret incit pentru a-l conduce nu mai ai nevoie nici de majoritate in Parlament, nici de un presedinte cu care sa te intelegi? Sau e doar primul semn ca intr-adevar tranzitia s-a-ncheiat?