Temperaturile de 36 de grade sunt bune pentru statistica, manuale si, eventual, pasionatii de meteorologie. Pentru oamenii de pe strada realitatea e putin diferita. Doar cu vreo 14 grade. Marti, razele blajine ale soarelui au “mangaiat” obrajii bucurestenilor si au topit asfaltul. In tot acest cazan insa am gasit un erou. Unul colectiv.

Nu ne va salva, insa e bine de stiut ca exista cineva care are intr-adevar toate motivele sa se planga: vanzatorii din chioscurile de tichete RATB.

La ora 15.00, in Piata Victoriei, la nivelul asfaltului, se inregistrau +50 de grade. Plusul inseamna ca pe piata nu am reusit sa gasim un termomentru capabil sa arate temperasturi mai mari. La umbra, in schimb, langa Muzeul Antipa, temperatura era consemnabila: 43 de grade.

Pe drumul de la Guvern spre Parlament, in masinile fara aer conditionat, 45 erau gradele aratate de alcoolul gospodarescului instrument de masura. Langa Piata Unirii, situatia este imbunatatita cu un grad, respectiv 49. La nici doi kilometri distanta insa, Parcul Tineretului devine un pol al temperaturilor. 36 de grade. Exact cum au spus meteorologii.

Eroul colectiv

In cazanul RATB

Si asa cum nu toti oamenii au norocul de a lucra la ADP sau macelarie, am pornit in cautarea unei persoane, nu saormar si nici brutar, care sa fie exponentul unui material de presa prin canicula si, eventual, cel mai indreptatit sa primeasca un spor la salariu.

Raspunsul e in statia de RATB. Ioana M. isi petrece o treime din zi intr-o ghereta de tabla de un metri patrat, aerisita fie prin geamlacul de o palma, fie prin usa de la intrare.

Problema Ioanei M.este insa ca RATB-ul nu ii da voie sa deschida usa cazanului, de frica sa nu devina tinta hotilor.

“Daca ma praduiesc, asta e. Mai bine decat sa ma sufoc aici unde nu-si da nimeni seama daca sunt vie sau nu.”

In ghereta sunt 42 de grade batute pe linie. Pentru fiecare zi de munca primeste 2 litri de apa minerala. Care frige dupa doua ore. Dar Ioana M. nu se lamenteaza si spune ca si arabii beau ceiut cand e cald afara.