Am salutat in urma cu o saptamana ceea ce parea - cel putin dupa declaratiile oficiale - sa constituie o noua abordare in materie de privatizari in domeniul energetic din partea Ministerului Economiei, indeosebi prin faptul ca privatizarea termocentralelor nu mai era considerata o prioritate si urma sa se incerce experimentul, ce trebuia facut demult, al privatizarii managementului, si nu al proprietatii.
Imi exprimasem totodata rezerva fata de demersul-surpriza al ministerului pentru cazul in care cine stie ce se ascundea in spatele respectivelor declaratii.
Din pacate, la scurt timp am constatat ca ceva anume, deloc de salutat, se afla dincolo de aparenta si oficiala trimitere in randul neprioritatilor a privatizarilor din sectorul energetic.
Suspecta era, la o analiza foarte atenta, graba cu privire la listarea pe bursa a unor companii din sectorul energetic, in frunte cu Hidroelectrica.
Ca alternativa la privatizarea cu investitor strategic (care presupune cedarea controlului proprietatii), formula listarii pe bursa si deci a vinderii unor pachete de actiuni prin care sa se faca rost de bani pentru finantari de dezvoltar este ademenitoare. si mai inchide si gura cartitorilor care se plang ca resurse si piese energetice de valoare sunt externalizate strainilor.
Totusi, Hidroelectrica nu are ce cauta pe bursa! Produce electricitate extrem de ieftin si din insusi pretul competitiv isi poate foarte bine finanta modernizari si dezvoltari. In plus, la Hidroelectrica elementul central este amplasamentul natural, valorificat prin mari eforturi umane si materiale ale poporului roman.
Este vorba, evident, de un monopol natural lasat de Dumnezeu romanilor, care nu poate apartine nici macar in parte, prin actiuni vandute la bursa, unor structuri private, nici autohtone si cu atat mai putin straine. Scurt pe doi, Hidroelectrica trebuie sa ramana integral in posesia statului roman, iar produsul sau trebuie sa apartina poporului roman si nimanui altcuiva.
Lansarea, si inca rapida, a Hidroelectrica pe bursa nu putea fi decat suspecta. Coroborata insa cu o mieroasa anulare - vezi Doamne, in numele pietei! - a privatizarii, adica a ceea ce paruse pana atunci a fi piesa centrala a restructurarii propuse in sectorul energetic, urgentarea lansarii cu pricina facea totul clar.
Nu mai putea fi vorba doar de simple suspiciuni. "Orice restructurare - spune dl Vosganian - este in ultima instanta administrativa. Hai sa lasam piata sa decida restructurarea!" Imbietor, nu?! Ce se ascunde insa in spatele acestor cuvinte?
Ca procesul constituirii unor entitati energetice apropiate intre ele, din punctul de vedere al costurilor de exploatare, prin cuplarea de unitati hidro cu unitati termo - proiect pe care l-au sustinut si consultantii straini angajati sa propuna solutii pentru formarea unui pret mediu de piata adecvat functionarii unei piete liberalizate - trebuie, mai nou, dat uitarii.
Ce s-ar pune in schimb? Nimic! Sau, mai precis, s-ar lasa sa continue, la parametri si mai inalti, si cu patalamaua liberalizarii, jaful actual pe seama populatiei.
In primul rand, prin manevra cu pricina, Hidroelectrica ar ramane amanetata "baietilor destepti". O mare parte din productia acesteia este deja confiscata de "baietii destepti", prin contracte pe zece ani. si "baietii destepti" abia asteapta efectiv liberalizarea completa a pietei de energie pentru a prelua la dispozitia lor si restul productiei ieftine din surse hidro.
Constituirea unor noi societati prin cuplaj hidro-termo le-ar incurca treburile, caci ar fi vorba de incheierea altor contracte, la alte costuri si cu alte prevederi. Iata de ce restructurarea proiectata a fost aruncata la cos, iar dl Vosganian a invocat, ipocrit, piata ca decident al restructurarii.
