Alpinistul Radu Simion, 30 de ani, din Bucuresti, cu care am discutat intr-un interviu luna trecuta, s-a intors de curand din expeditia pe care a organizat-o in Alpii elvetieni impreuna cu alti doi prieteni. El relateaza acum pentru cititorii HotNews.ro peripetiile prin care a trecut in incercarea de a cuceri varfurile din Alpi.
Cititi jurnalul de bord al lui Radu Simion
Dupa 3 zile petrecute pe drum, am ajuns in Elvetia pentru a fi blocati in camping de ploi torentiale. Vineri, 3 august, vremea dadea semne de schimbare in bine, asa ca am atacat primul obiectiv, varful Breithorn (4164 metri), un varf care nu pune probleme tehnice, dar care este suficient de inalt pentru o aclimatizare corespunzatoare.
Am reusit sa ajungem pe varf intr-o ora si jumatate, adica foarte repede tinand cont ca nu eram deloc aclimatizati. Am urcat tot timpul prin ceata, insa la 30-40 metri sub varf am iesit deasupra unei superbe mari de nori care acoperea vaile din jur.
Privelistea era impresionanta oriunde te uitai, cu atat mai mult cu cat ceata incepea sa se disipeze, dezvaluind piscurile inghetate. Am admirat de acolo Matterhorn-ul, dar si urmatoarele noastra obiective - Weisshorn (4506 m, cu reputatia de a fi cel mai dificil varf din Alpi) si Dufourspitze (4634 metri, cel mai inalt varf din Elvetia).
A doua zi am inceput marsul de apropiere catre refugiul Weisshorn, punctul de plecare catre varful cu acelasi nume. Dupa un urcus epuizant, am montat cortul pe ghetar la 3000 de metri altitudine si am incercat sa ne hidratam cat mai bine.
Atacul asupra varfului a inceput la ora 3 dimineata, la lumina lanternelor frontale.
Am urcat in general neasigurati in coarda, ca sa castigam timp, reusind sa atingem creasta somitala dupa 5 ore de ascensiune, din cauza unor probleme de orientare.
Nu ma simteam intr-o forma prea stralucita...
Aici am analizat calm situatia si mi-am dat seama ca ne-am miscat prea incet ca sa apucam sa facem varful si sa ne intoarcem pe lumina inapoi, in conditii de siguranta.
Se stie ca accidentele survin de cele mai multe ori in timpul coborarii, din cauza oboselii si a lipsei concentrarii.
Pe munte, de o decizie corecta poate depinde insasi viata ta, si fiecare ia decizii in functie de nivelul de risc pe care este pregatit sa si-l asume. Eu am decis sa ma intorc, muntele va fi intotdeauna acolo...
Prietenii mei au continuat si au reusit sa atinga varful Weisshorn, revenind la cort dupa o coborare dramatica, la 18 ore de la plecare. Dupa acest succes ne gandeam deja cu optimism la celelalte varfuri vizate, dar vremea nu a tinut cu noi.
In aceeasi seara au inceput niste ploi fara precedent in Elvetia, inregistrandu-se pe alocuri 100 litri / metru patrat intr-o singura noapte (nivelul mediu pentru toata luna august), iar cortul meu a cedat efectiv, trezindu-ma udat de ploaie sub cort!
Aceste ploi au durat toata saptamana, declansand starea de urgenta in toata tara, si provocand pagube de sute de milioane de franci elvetieni.
La altitudine a nins enorm, iar in conditiile acestea muntii deveneau impracticabili - risc maxim de avalanse, crevase ascunse de zapada proaspata, conditii extrem de dificile de ascensiune, etc.
In fata acestor conditii, ne-am dat seama ca este imposibil sa mai incercam vreo ascensiune in timpul care ne mai ramasese, asa ca am luat decizia sa ne intoarcem.
A fost o experienta unica, din care toti am avut multe de invatat, si care ne da siguranta sa tintim la obiective si mai ambitioase.
Expeditia nu ar fi fost posibila fara sprijinul companiei TotalSoft SA. De asemenea, multumesc partenerilor media Hotnews.ro si Descopera pentru suportul acordat.
0
0
