Da, trebuie sa reiau aici intrebarea pe care i-o adresam (retoric) presedintelui PSD in urma cu trei saptamani. Nu inteleg nicicum la ce-i serveste sa penduleze mereu intre pozitii antagonice. Cand decis, cand ezitant; dur si apoi impaciuitor; trecand de la un optimism foarte vesel la un realism foarte furios. De fapt, nu inteleg cum de nu-si da seama ca asta serveste de minune inamicilor sai.
Asa a fost intreg mandatul sau la sefia PSD, dar la trebusoara asta a motiunii problema a devenit critica. Dupa tot tambalaul cu depunerea, filiala PSD sector 1 a cerut sanctionarea drastica a celor care vor vota impotriva motiunii. O propunere care e atat de naturala incat ar fi trebuit sustinuta si adoptata automat. Dl Geoana a inceput prin a o sustine.
Apoi, dupa ce Ion Iliescu a protestat energic, si absurd (ca e “anticonstitutionala”, “dictatoriala” etc.) presedintele PSD a dat inapoi.
De ce? A crezut ca daca nu ia in calcul posibilitatea de indiciplina, o sa dispara pur si simplu? De ce n-a impus parlamentarilor sai sa voteze la vedere? De ce n-a vrut sa vorbeasca de sanctiuni pentru cei care vor vota altfel decat a decis partidul?
De ce a spus asta,
As vrea, in acelasi timp, sa spun cateva cuvinte despre campaniile de denigrare la care grupurile parlamentare PSD au fost supuse in aceasta perioada din partea puterii si a adversarilor nostri.
Avem parlamentari valorosi, avem oameni care sunt si politicieni cu experienta si ostasi credinciosi partidului nostru, de aceea, impreuna cu colegii mei din conducere, vreau sa respingem hotarat o campanie de denigrare a disciplinei si coerentei voturilor parlamentare PSD.
Vom fi maine cu totii la dezbaterea motiunii, vom fi cu totii disciplinati si vom vota in interesul partidului nostru si in interesul general al opiniei publice romanesti. (Mircea Geoana)
Ca sa fie ridiculizat apoi, dupa vot?
Adevarul este ca presedintele PSD, nu ar fi ironizat, din contra, si-ar gasi destui sprijinitori daca astfel de chestii le-ar pati din pricina unui razboi coerent si decis dus pentru reformarea partidului sau.
Dar, cum spuneam in alta parte, dl Geoana reuseste sa-si produca singur pagube, pentru ca alearga prea iute si sustinatorii lui nu tin pasul; paraseste o pozitie inainte sa adune pentru ea indeajuns sprijin ca sa-i foloseasca.
Haide sa reintru in rolul de consilier de consilier. Nu sunt de acord cu cei care spun ca esecul motiunii a fost provocat de presedinte. Nu cred ca a fost teama de anticipate, pe care presedintele nu le mai putea impune nici sa fi vrut, nu cred ca vreunul din parlamentari sa nu fi stiut asta.
Esecul motiunii este o rebeliune care are loc, in PSD, impotriva conducerii actuale; o rebeliune al carei varf de lance este presedintele onorific Ion Iliescu. Este o lovitura data presedintelui Geoana de catre factiunile interne care-l vor dus de acolo. Oameni care nu se vor opri pana cand nu vor reusi asta, sau nu vor fi opriti ei insisi.
Nu e loc de reconciliere decat eventual de armistitii fragile si de fatada. De ce oare dl Geoana a actionat ca si cum si-ar fi facut iluzii?
“De-acu’ inainte, barda!” Citesc acum ca dl Geoana si-a propus sa ceara excluderea indisciplinatilor. Mintea de pe urma... Gasesc ca e o masura, nu doar naturala si necesara din principiu, dar indispensabila viitorului politic al actualului sef al PSD, presupunand doar ca nu e prea tarziu ca sa-l mai salveze.
Insa mi-e teama ca, de azi pe maine, sanctiunile alea “drastice” la adresa indisciplinatilor sa nu cumva sa devina ceva de genul mustrari scrise, avertismente verbale, se stramba Ponta la ei sau sunt pusi sa-l asculte vreme de mai bine de jumatate de ora pe Marian Vanghelie.
