In ciuda cotelor ametitoare de popularitate interna si a recunoasterii internationale, Traian Basescu a ajuns intr-un punct critic. La mai putin de doua luni de la preluarea mandatului, bifeaza prima infrangere serioasa: fuziunea PD-PNL nu va mai avea loc.

Dincolo de faptul ca reprezinta o nerealizare a promisiunilor din campania electorala, aceasta neimplinire il lasa pe Presedintele Basescu fara o parte din instrumentele de influenta pe care miza. Daca ar da gres si cu obiectivul impunerii alegerilor anticipate, Basescu va pierde enorm din credibilitate.

Cum nu-si mai permite inca un rateu, alegerile vor avea loc. Un pericol imens s-a conturat, intretimp, pentru Alianta: constituirea Partidului Popular autohton. Cozmin Gusa a fost concediat de Basescu sa “rezolve” formatiunea despre care se anticipeaza ca va musca cel mai mult din electoratul Aliantei.

O afacere de care Presedintele se va delimita. In tarasenia demisiei din PD a “grupului Gusa” frapeaza lipsa unor motive serioase pentru declansarea scandalului, publicitatea cautata si rapiditatea evolutiei.

Pe viitor, Traian Basescu se va putea spala pe maini de orice acuzatie ca ar fi regizat cu un “cal troian” intrarea PP in parlament.

Scopul electoral al proiectului de fuziune PD-PNL a fost estomparea dezolantei amintiri lasate de ineficienta fostei coalitii democrate din perioada 1997-2000. CDR este o fantoma pe care Alianta DA trebuia sa o stearga pana la alegerile de anul trecut din memoria colectiva a electoratului.

Imaginea sa constituie o mostenire apasatoare de la o guvernare ratata. O rana pe care PSD a rascolit-o suficient de des pentru a sugera apocalipsa conducerii multicefale.

Dupa dobandirea puterii politice, unificarea ar fi facilitat controlul, supravegherea si subordonarea centrelor de putere existente in cele doua formatiuni. Dirijarea lor s-ar fi putut realiza mult mai eficient daca PD si PNL ar fi fuzionat.

Acesta este motivul real al planului de unificare, bine disimulat in declaratiile generoase ale celor doi initiatori, Basescu si Stolojan.

“Reorganizarea” prin absorbtie le era cu atat mai utila cu cat se ratase varianta originara a constructiei - scoasa pana si de pe lista planurilor de rezerva - prin sucombarea prematura a tandemului Stolojan-Basescu desemnat initial sa candideze pentru Presedintie-Prim-ministru.

Alternativa coordonarii din exterior o reprezinta dirijismul din interior.

La recentul sau congres, PNL a facut o prea vadita demonstratie a faptului ca are maturitatea si forta de a suporta curente de opinie divergente in partid, chiar daca privesc aspecte esentiale ale dezbaterii politice.

Libertatea de exprimare, recunoscuta nu numai grupurilor Stoica, Patriciu sau Catarama, atenueaza disconfortul dominarii impuse de gruparea Tariceanu si legitimeaza sperantele de succesiune la pupitrul de comanda.

Insa, in tot acest timp, haturile partidului sunt tinute discret prin “consilierul” prezidential Teodor Stolojan. In fond, congresul PNL doar a consacrat raportul de forte - neschimbat prin “redistribuirea” lui Stolo la Cotroceni – instaurat in partid cu mult inainte de alegerile de anul trecut.

Incurajarea discreta si sub stricta monitorizare a tendintelor centrifuge este nu numai un exercitiu de imagine ci si un factor de presiune si control asupra surprinzatorului lider Tariceanu.

In ciuda aparentelor insinuate de “scandalul Gusa”, problema este mult simplificata in Partidul Democrat. Dislocarea rapida a lui Traian Basescu de la sefia partidului nu a dat ragazul necesar constituirii unor centre alternative de putere in interiorul PD.

In plus, chiar istoria acestui partid, scandalurile care l-au “purificat” de dizidente, precum si dimensiunile sale relativ reduse, sugereaza un aspect mai compact, aproape monolitic. Aceasta ar fi imaginea ce se doreste a fi transmisa opiniei publice si prin tevatura desprinderii celor trei deputati din PD.

Gusa, Şandru si Pavelescu lasa in urma un PD in care electoratul trebuie sa aiba aceeasi incredere ca pe vremea lui Basescu.

Dupa ce Gusa a fost singura persoana careia i-a multumit public pentru victoria la prezidentiale – gest ce simbolizeaza mai multe decat decorarea fastuoasa a unui oarecare general SIE – Traian Basescu a descoperit ca nu are cui incredinta misiunea sensibila a contracararii PP.

Sarcina ingrata, pentru care este nevoie nu numai de “stomac politic”, ci si de inteligenta si multa incredere.

Privind spre “tinerii” Berceanu, Videanu sau Frunzaverde, Presedintele a descoperit doar fete de copii imbatraniti prematur si vicios, prea lipiti de sanul partidului ca sa poata pacali pe cineva “detasarea” lor la PP, oricat zgomot de fond s-ar produce.

Vehementa prestatiei lui Mugur Ciuvica impotriva avocatului care l-a reprezentat pe Traian Basescu in procesul lor de calomnie, la o recenta emisiune TV, dovedeste ca nici o masura de precautie si nici o masca in plus nu sunt de prisos.