“Nu e bine ca omul sa fie singur” spune o vorba din batrani. Dar ce se intampla atunci cand, printr-un joc al sortii, oamenii raman fara partenerii lor de viata sau fara familiile pe care si le-au intemeiat? Multi dintre cei ramasi singuri nu isi gasesc usor alinarea.

Depresia, alcoolul sau chiar sinuciderea par a fi ultimele solutii. La Targu Mures insa lucrurile stau altfel pentru ca aici exista un Club al Singuraticilor, primul din Romania, unde peste 70 de membri se intalnesc saptamanal pentru a petrece impreuna.

Unii au gasit aici un partener de viata si au format cupluri statornice, dar cei mai multi si-au facut prieteni si au simtit din nou ca viata merita traita ... pana la capat.

Sa fii singur si sa n-ai cu cine schimba o vorba este mult prea apasator si uneori, insuportabil. Tocmai de aceea, un psiholog din Targu Mures a nascocit un leac pentru cei care sufera de singuratate. Cu 14 ani in urma, Kopacz Imola a infiintat un club pe care l-a numit “Clubul Singuraticilor”.

Zeci de vaduvi, divortati sau burlaci din Targu Mures si-au gasit alinarea in sanul clubului, unde singura conditie pentru a te inscrie este sa fii cu adevarat singur.

Psihologul Kopacz Imola, vraciul singuratatii

Dupa ce a inteles ca foarte multe boli, printre care si depresia, au drept cauza singuratatea, Kopacz Imola a gasit o solutie pentru toti cei care au nevoie de un umar pe care sa planga. Asa s-a nascut idea unui club al singuraticilor, in urma cu aproape un deceniu si jumatate.

“Daca ne-am aduna la un loc, poate ca aceasta boala-singuratatea, ar deveni curabila” si-a zis Kopacz Imola cand a pornit la drum.

Mai intai a facut rost de o sala, la Biserica Romano-Catolica din centru, unde a programat prima intalnire cu singuraticii in februarie 1991. Au venit 90 de persoane si s-a format atunci o conducere ad-hoc. Din acel moment, clubul a inceput sa functioneze oficial.

In scurt timp, singuraticii s-au mutat intr-o sala a Bisericii Unitariene de pe strada Bolyai, iar in prezent se intalnesc la Cantina TCM.

De 14 ani, cei peste 70 de membri activi ai clubului au rendez-vous in fiecare marti. La aproape toate intalnirile vin membri noi astfel ca singuraticii au ajuns astazi la aproape 100.

“Cand am infiintat acest club, nici prin minte nu mi-a trecut sa dureze chiar 14 ani.

Dupa un timp a aparut senzatia de apartenenta, sentimentul ca avem nevoie unul de celalalt si cred ca asta a fost motorul care ne-a tinut in viata atata amar de vreme” a marturisit Kopacz Imola, la aniversarea celor 14 ani de existenta.

Clubul Singuraticilor este primul de acest gen infiintat in Romania. Au mai aparut apoi si altele, dar majoritatea s-au destramat ori s-au transformat in agentii matrimoniale.

Singuratatea nu are varsta, nici profesie

“Sa fii singur inseamna tot ce e mai rau in viata” spun cei care au simtit gustul amar al singuratatii.

La Clubul Singuraticilor poate veni oricine simte nevoia sa-si aline sufletul. Intalnirile de marti tamaduiesc ranile pe care le-au sapat in inima celui mai varstnic membru cei 84 de ani de existenta si redau increderea tanarului de 28 de ani, care a pierdut orice speranta.

Varsta medie a singuraticilor este 60 de ani, iar aproape trei sferturi dintre membrii clubului sunt femei.

Cat despre profesie, singuratatea nu alege: profesori, medici, muncitori, lacatusi, cofetari sau casnici, ii regasesti laolalta daca faci o vizita la Clubul Singuraticilor. Toti au in comun singuratatea, adica sunt necasatoriti, vaduvi sau divortati.

Singuraticii asteapta cu nerabdare sa se intalneasca. Intrunirea de marti a devenit la fel de necesara precum slujba de duminica. Nimeni nu lipseste decat daca, Doamne fereste, il loveste vreo boala sau da peste el vreun necaz.

Pentru ca multi nu au cui sa-si impartaseasca bucuriile sau tristetile, in fiecare saptamana, singuraticii isi descarca sufletul in fata unui psiholog sau a unui preot. Iar de multe ori la intalniri participa actori, poeti, scriitori, sculptori sau medici.

Ridurile si parul carunt nu pot taia pofta de viata

Singuraticii au declarat razboi monotoniei. Au uitat de riduri si par sa ignore ca au albit pe la tample.

Sunt hotarati sa alunge plictiseala cu orice pret: bal mascat in februarie, petrecere fastuoasa de 8 Martie, concurs de gatit gulas in iunie, piknic-uri la Platoul Cornesti sau balul strugurilor in fiecare toamna - sunt distractii care au devenit traditie la Clubul Singuraticilor.

Şi pentru ca au legaturi stranse cu organizatii civice si cluburi ale pensionarilor din strainatate, singuraticii organizeaza si excursii peste hotare. Dar nu uita sa viziteze batranii din azile, sa ajute copiii handicapati si sa se roage impreuna la biserica.

Marea lor slabiciune raman insa balurile, mai ales cele mascate. Din 1991 incoace, o data pe an, singuraticii se costumeaza in fel si chip, dupa cat ii tine punga sau fantezia.

Fiecare singuratic care se respecta scotoceste prin dulapuri si nu se lasa pana cand nu-si confectioneaza o masca cu care sa-si impresioneze colegii: Zorro, Scufita Rosie, dracusori, tigani, florarese, bucatari, doctori, mineri sau doamne din inalta societate.

Singuraticii demonstreaza de fiecare data ca imaginatia lor nu are margini. Şi dovedesc ca oricat de dure au fost incercarile prin care au trecut, nu le-a pierit pofta de viata.

“Ador acest club. Vin aici pentru ca e un medicament excelent pentru mine. Cel mai mult imi place ca se rade mult”; “Inseamna enorm pentru noi. Ca pensionar, n-ai unde iesi din casa, dar asa ai un motiv sa te pui la punct, sa te imbraci frumos, e o satisfactie pentru noi,“ au povestit membrii clubului, care au compus si un Imn al Singuraticilor.

Liliana si Karoly au rapus singuratatea impreuna

In cei 14 ani de cand functioneaza, Clubul Singuraticilor a avut multi vizitatori. Unii au venit din curiozitate, dupa ce au auzit de club de la vecini sau prieteni. Nu putini au fost cei dezamagiti ca nu si-au gasit aici un barbat sau o nevasta.

Astazi, nimeni nu mai cauta aici un sot sau o sotie, ci vin sa se distreze si sa aiba cu cine schimba o vorba: “Nu cautam neveste, barbati, doar ne distram aici, suntem o mare familie!”

De-a lungul anilor, singuraticii au fost la 28 de inmormantari, dar nu au luat parte la nici o casatorie. Cu toate acestea, s-au format cateva cupluri in cadrul clubului, unele statornice, altele mai trecatoare.

Printre cei care si-au gasit aici un partener de viata se numara si Mathe Karoly. La cei 74 de ani batuti pe muchie, Karoly isi aminteste si astazi cum a ajuns in club in 1999, la doi ani dupa ce sotia lui a murit, rapusa de cancer.

Ramas vaduv, Karoly s-a prezentat la club fara sa stie despre ce e vorba, la invitatia unui amic: “M-am intalnit cu un coleg care mi-a spus: hai incoace, la clubul asta, sa fii mai voios un pic, sa nu treaca zilele asa de trist.

Am venit … si m-am legat de club, pot sa spun ca mi-a schimbat viata” si-a amintit Karoly.

La balul organizat anul trecut i-a picat cu tronc Liliana Herman. O mai vazuse pana atunci, dar niciodata nu o privise cu aceiasi ochi. Karoly crede ca destinul i-a asezat atunci la masa, unul langa celalalt: “Ne-am asezat unul langa altul si la aceasta intalnire s-a legat o prietenie durabila.

La “dansul varstnicilor” noi am castigat premiul I la sectiunea -dansatorii cu parul alb - Pe urma prietenia s-a adancit si am realizat un cuplu care cred ca va fi durabil.”

Liliana cunoscuse si ea durerea pierderii sotului, care a pierit in urma cu 23 de ani, dupa un infarct. Ramasa vaduva, femeia de 69 de ani s-a gindit sa-si petreaca batranetea langa cei 2 copii si 4 nepoti.

Asa ca dupa 30 de ani in care a fost educatoare in Campia Turzii, a venit la Tagu Mures, sa caute un sprijin si o motivatie pentru a trai. Soarta a vrut sa intalneasca aici un tamplar care avea sa-i implineasca visul batranetii.

Chiar daca nu se gandesc deocamdata la casatorie, Liliana si Karoly impart binele si raul asa cum numai un sot si o sotie pot sa o faca. Tocmai de aceea, relatia lor are un farmec aparte, ii transpune parca intr-o alta lume, cand nu purtau povara batranetii.

Pentru Karoly, relatia cu Liliana inseamna “o liniste pentru sufletul nostru si siguranta ca exista cineva care te ingrijeste, se gandeste la tine, te cheama la telefon sa vada daca esti sanatos sau daca ai probleme, intr-un cuvant ai pe cine sa te bazezi.

Cautam sa ne facem bucurii unul altuia. Asta conteaza cel mai mult. De cand ne-am cunoscut suntem mai voiosi, nu-l lasam pe celalalt sa se supere, conteaza foarte mult moralul. Sper sa continuam, sa ne ajutam unul pe altul cat ne sta in putinta. Incredere si respect, de asta avem nevoie”.

Liliana a avut si ea ceva de spus despre relatia cu Karoly: “Fiecare sta la casa lui, avem copii si eu si dansul (oare cate dintre noi am vorbit despre barbatii nostri cu atata respect?!) ne intalnim din cand in cand si dupa cum se vede, ne ingrijim unul pe altul. Ştim ca ne avem unul pe celalalt, asta este cel mai important.

Iar faptul ca suntem impreuna ne da parca un impuls pentru viata, viata scurta care ne-a mai ramas.”