Cat timp a existat Zidul intre Germania de Est si cea de Vest, Trabantul a fost relativ necunoscut in Europa Occidentala. Datorita zecilor de mii de cetateni ai RDG care si-au parasit tara prin Ungaria si Austria spre sfarsitul verii anului 1989, micuta masina a devenit un star in mass media si a ajuns cunoscuta Occidentului.

Legata de acest fenomen a fost si alegerea sa drept „Masina anului 1989” in Germania de Vest. A fost o recunoastere si o apreciere a acestei masini. Dar circumstantele in care a fost conceputa si dezvoltata sunt necunoscute multor oameni.

Dupa al doilea razboi mondial, Germania a fost impartita conform tratatului de la Potsdam. Germania de Mijloc a devenit o zona de ocupatie ruseasca. In urma unei decizii a Aliatilor, industria de aparare germana a fost dezmembrata, aceasta incluzand si uzinele Autounion cu fabricile Horch si Audi in Zwickau (AWZ). Grupul Autounion includea si faimoasa DKW (Das Kleine Wunder - Mica Minune).

O alta decizie interzicea fabricarea de masini in zonele ocupate. Cand s-a renuntat la aceasta decizie, au inceput cateva motorizari modeste.

Cu haine noi

Dupa modelele IFA din 1949 si 1955, IFA F9 din 1953, „Sachsenring” P240 din 1955 si 1959, modelul IFA F8 a fost construit din altceva decat otel. Datorita crizei de metal (otelariile ramasesera in RFG, iar importul de tabla era sub embargoul statelor vestice fata de Germania de Est), au fost dezvoltate materiale plastice ca inlocuitor al otelului.

Astfel a aparut Duraplast - un material compozit obtinut dintr-o rasina fenolica intarita cu fibre textile. Pentru prima data panourile de Duraplast au fost folosite la cateva IFA F8 si au fost lasate nevopsite.

La targul de la Leipzig din 1955 a fost prezentata o masina noua care a folosit caroseria din Duraplast, care ar putea fi considerata predecesoarea Trabantului de astazi.

„Tovarasul omului” si satelitul Pamantului

„Trabant” P50: P vine de la masina de pasageri, iar 50 reprezinta capacitatea cilindrica: 500 cm cubi. Numele de Trabant a fost dat masinii dupa intrarea in productie si a fost rezultatul unui concurs de „inspiratie” publica.

El reprezinta pe de o parte „tovaras al omului”, iar pe de alta parte aminteste de lansarea primului satelit artificial al Pamantului - Sputnik, la 4 septembrie 1957, cu putin inaintea inceperii productiei de pre-serie. Principiul de fabricatie folosit i-au adus lui P50 reputatia de masina fiabila, economica si usor de reparat, cu costuri de intretinere mici.

Primul model a fost construit in aproximativ 132.000 de exemplare.

In 1964 a aparut o caroserie complet noua. Aceasta mentinea acelasi concept de baza, oferind mai mult spatiu interior si pentru bagaje. Desi acum poate parea desueta, pentru multi ea a fost frumoasa timp de peste trei decenii si a fost mentinuta pana la inchiderea productiei in 1991.

Mentinerea aceleiasi caroserii i-a facut pe multi sa creada ca masina nu a evoluat deloc. Insa multe Trabanturi au fost reciclate si reconstruite cu grija si aduse la zi cu componente mai noi.

Sfarsitul istoriei

O data cu schimbarile politice produse pe 9 noiembrie 1989, cetatenii din RDG au putut sa achizitioneze masini din Vest. Aceasta a dus la scaderea dramatica a vanzarilor. Incercarea de a le revigora prin introducerea unui nou design a esuat, deoarece uzinele nu aveau forta financiara necesara unei campanii publicitare.

Astfel, ultimul Trabant a parasit banda de fabricatie la 25 iulie 1990, iar pe 30 aprilie 1991 ultimul Trabant a iesit pe poarta uzinei pentru a se indrepta spre muzeul autoturismului „August Horch Zwickau”.

Timp de 33 de ani uzinele „VEB Sachsenring Automobilwerke Zwickau” au produs peste trei milioane de autoturisme.

Clubul trabantistilor – emotii si melodrama

Trabi.ro Club este un club al fanilor Trabant din Romania, care gazduieste si un forum de discutie si un grup de discutii pe yahoo. Daca vrei sa fii in acest club, inscrierea este gratuita. Trebuie doar sa ai o mica legatura cu un Trabant. Iata, mai jos, cateva din opiniile si sentimentele membrilor acestui club, reproduse asa cum apar ele pe site-ul www.trabi.ro: „Am si eu un trabantel 601.

A fost prima mea masina. L-am pastrat si l-am modificat. Are foarte multe imbunatatiri, are chiar si geamuri electrice. si asta nu este decat inceputul”.

„Unii cred ca Trabantul nu are nici o valoare, dar eu cred ca are valoare sentimentala. Unii spun ca ar trebui aruncate la containerele „STICLE PLASTIC”, dar eu cred ca cei care iubesc Trabanturile trebuie sa le colecteze, repare si daca bugetul le mai permite sa le si modifice.

Unii le folosesc pentru HOBBY, iar altii pentru util dar eu imbin utilul cu pasiunea si le folosesc pentru pasiuneo-util”.

„Salutare tuturor. Sunt membru nou al acestei «comunitati» si vreau sa va spun ca ma simt foarte bine in aceasta noua calitate. Sunt posesorul unui minunat Trabi de circa trei saptamani si am si simtit deja discriminarea la care cred ca suntem toti supusi in trafic cand ne aflam langa alte marci de prestigiu.

Cu toate astea, sunt foarte incantat de «bolidul» meu, care este extrem de «naravas» si nu suporta «martoage» luxoase si scumpe langa el. Il ingrijesc mai ceva ca pe un copil. Cine a zis ca acest «microb» se ia repede, dar nu mai scapi de el a avut mare dreptate. Vreau sa va spun ca mai am o masina, un mertzan, dar nu imi mai vine sa circul cu el. Senzatia din Trabi este unica.”

„Ma numesc Ciprian, locuiesc la Sighisoara, si sunt un impatimit al Trabant-ului. De ce spun asta??? Fiindca sunt deja la al 3-lea (functional), si mai am vreo doua din care mai iau niscai piese de schimb cand e cazul. Nu-i masina mai tapana in lume ca Trabi, ca ma duce dragu’ de el la pescuit oriunde vreau eu si nu m-o facut de rusine niciodata. FAPT REAL…

Ultimul Trabi pe care l-am achizitionat de la Timisoara, m-a obligat sa observ peisajele mirifice ale patriei... 24 de ore Timisoara - Sighisoara... cu intreruperile de rigoare prin codrii Lugojului, la doua noaptea. Da’ nu m-am suparat deloc pe el... e un dulce.”

„In concluzie, sa va zic de ce imi place Trabi: e «fun», reparatiile sunt «do it yourself», intretinerea e aproape «for free». Dezavantaje are cu carul: nu are cine stie ce performante dinamice (viteza maxima constructiva e de doar 100 km/h, demarajul e ca vai de el), consumul e cam mare pentru ceea ce poate, dar totusi poti sa faci cu el o intoarcere la 180 grade cu frana de mana.

A! era sa uit: Trabantistii inca se mai saluta pe sosea!”

Patima ereditara

Credeam ca numai unele boli sunt ereditare, asta pana cand am intrat pe site-ul impatimitilor Trabantului. Aici am descoperit ca nu doar bolile sau Trabantul se transmit din generatie in generatie, ci si patima pentru aceasta masina simpatica si foarte controversata.

„Salut! Ma numesc Vlad si sunt pasionat de Trabi-uri... Cred ca e ceva in sange, o treaba ereditara. Toata familia e legata de trabi. Bunicul a avut, apoi tata, apoi fratele... si teoretic urmez eu! Pana atunci ma consolez cu poze si modele 3D (nu mai am decat 2 ani pana la 18 si carnet trabi...).

Sunt putini oameni care se pot mandri ca au creat un trabi de la zero, iar eu sunt unul dintre ei! (chiar daca e doar virtual...)”

„ Ma numesc Vargatu Andrei, sunt din Timisoara, am 17 ani si astept cu nerabdare ziua de 11 octombrie sa fac 18 ani si sa imi obtin permisul de conducere. Am mostenit Trabiu de la tatal meu care nu a mai putut sa mearga cu el din cauza bolii pe care o purta. Eu vreau sa continui acest hobby.

Am ajuns sa iubesc aceasta masinuta pentru personalitatea si dizainu ei, si cu toate astea lucrez din greu si aproape toti banii care ii castig ii investesc in masinuta mea, care incepe sa arate din ce in ce mai bine. Nu e gata inca, dar sper ca pana de ziua mea sa o termin si asta sa imi fie cadoul meu”.

„De ce are Trabantul centura de siguranta? Ca sa il folosesti pe post de rucsac!”

Almasi Nicolae, vicepresedinte al Societatii Handicapatilor Zalau, si-a primit Trabantul dupa Revolutie, dupa ce si-a depus dosarul ca persoana cu dizabilitati. Nu l-a ales el, l-a ales Trabantul. „Pentru mine este al doilea picior, adevaratul meu picior fiind taiat”. Pentru persoanele cu dizabilitati este masina ideala, singura care are diferite adaptari speciale pentru acestia.

Este usor de condus, mai ales in oras, este mica si usoara. Principalele probleme cu ea, spune domnul Almasi, sunt ca nu se mai gasesc piese de schimb originale. Mai gasesti piese, dar mai departe de casa, ce-i drept: la Cluj Napoca sau in Ungaria. Nici mecanici care sa se priceapa nu se mai gasesc, eventual persoane care au si ei masinuta lor de peste 30 de ani.

„Cand te grabesti mai tare, te lasa pe drumuri. Dar cel mai lung traseu pe care l-am facut cu ea a fost pana la Budapesta, cand am facut operatia pentru proteza”, povesteste multumitul posesor al unui Trabant.

Apropo, vicepresedintele SHZ ne-a spus spre finalul discutiei un banc, haios precum masina pe care o conduce: „De ce are Trabantul centura de siguranta? Ca sa il folosesti pe post de rucsac!”

Gabriela BARBUR