Trustul GAZETA intinde o punte intre credinciosii din tara si monahii romani de la Muntele Athos. Paginile ziarelor trustului vor gazdui, saptamanal, materiale realizate de Parintele Alexandru, monah la chilia "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul", aflata in zona Colciu.

Parintele va aduce vocea Sfantului Munte mai aproape de sufletele credinciosilor, care, la randul lor, vor putea sprijini dupa puteri viata celor care se roaga pentru noi la Athos. In prima sa "epistola", parintele Alexandru ne spune cum se vede de la Muntele Athos starea civilizatiei si culturii actuale a lumii.

Falimentul culturii moderne

Apostolul Iubirii scrie, la inceputul evangheliei sale: "Intru inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Cuvantul Dumnezeu era".

Identificarea Creatorului cu Logosul, prin care "toate s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ceea ce s-a facut", ne aduce in lumina intelegerii noastre suprematia absoluta a dumnezeirii in dinamica creatiei Universului, a vietii si a devenirii omului.

Cuvantul scris a venit pentru prima oara in lume pe cele doua pietre ale Legii sinaite, arse chiar de degetul Ziditorului si daruite lui Moise ca primele instructiuni divine catre poporul iudeu scos din robia Egiptului.

Erau poruncile ziditoare, pline de seva adevarului revarsat din Insasi Izvorul intregii creatii, spre hrana mintii si a sufletului unui neam calauzit spre casa, la pamantul fagaduintei, intrucatva comparabil cu cel pierdut din Eden. Glasul Parintelui ceresc le vorbea prin gura profetului, noaptea lumina Lui ii pazea, iar norul ii calauzea ziua spre limanul promis, al impacarii si armoniei depline.

Criteriul adevarului

Astazi, cuvintele sunt purtate pe aripile ziarelor, revistelor si cartilor, inmultite la proportii uriase, purtatoare a celor mai diverse si neasteptate informatii, adesea contradictorii, incredibile si dificil de verificat.

Cu toate acestea, influenta presei asupra societatii este covarsitoare, mai cu seama acum, cand cuvintele zboara pretutindeni, duse de undele nevazute ce prind contur sonor in cutiile audio vizuale ale Pandorei modernizate.

Prin cuvinte, cineva din spatele lor sugereaza, imbie, vinde, cumpara, promite, ataca, demasca, apara, ...apoi cuvintele aduc si bucurii, tristeti, tulburari, impacari, razboaie si arareori pace.

Cum le alegem pe cele folositoare si mai ales, cum le respingem si le alungam pe cele daunatoare? La aceasta intrebare, batranul atonit Dionisie din Colciu ar fi raspuns cu siguranta: "Doar smerita cugetare poate sa ajute", adica acea capacitate de discernere a adevarului de minciuna, a binelui de rau, prin ingradirea si pazirea libertatii daruite noua de Dumnezeu, cu smerita rugaciune, pentru ca astfel, "Auzi-voi ce va grai intru mine Domnul Dumnezeu; ca va grai pace peste poporul Sau. Si peste cuviosii Sai si peste cei ce isi intorc inima spre Dansul" (Ps. 84).

Marele manipulator

Inima intoarsa spre Dansul... Iata solutia, singura, fara de care cu usurinta se produc alunecari si caderi, multe irecuperabile, de care nu ne putem feri doar prin puterile noastre, cel mai adesea inchipuite sau supraestimate, pentru ca Mantuitorul lumii ne-a prevenit: "Fara Mine nimic nu puteti face".

De aceea S-a si intrupat Domnul si a venit printre alesii Sai, dar care nu L-au recunoscut si au refuzat cereasca invitatie la masa Imparatului. Aceia au ascultat mai degraba glasul stapanitorului lumii acesteia, Lucifer, fostul arhanghel si purtator al unei straluciri pierdute in intunericul si uraciunea datorate despartirii de Ziditorul si Proniatorul a toate cate sunt, in ceruri si pe pamant.

El este antihristul, tatal minciunii si pierzatorul sufletelor celor ce-l urmeaza pe caile tenebroase ale ispitelor de tot felul, multe disimulate in aparente placeri nevinovate. Alungat din ceruri, traznit ca fulgerul pe pamant, ii este, totusi, ingaduit acum, aici, in lume, sa ridice o "imparatie" malefica a aparentelor si a prefacatoriei.

Stapanitorul vremelnic al lumii ii "rasplateste" pe adeptii lui cu avutii, placeri, putere, slava lumeasca, fumuri poleite ce se destrama la adierile timpului.

Marea durere a celor inselati cu sclipirile nestematelor, palatelor, luxului exuberant, receptiilor, titlurilor nobiliare, pe care nu toti le vor avea, dar le pot dori si spera in vise sterile si patimase, irecuperabila pierdere este aceea a pactului cu diavolul ce cumpara sufletele cu fantasme.

Razboi intre bine si rau

Diavolul l-a ispitit de trei ori pe Insusi Fiul lui Dumnezeu, tocmai pentru ca noi sa stim la ce ne vom astepta, si cum trebuie sa raspundem propunerilor tentante ce le ofera fiecaruia dintre noi, necontenit, cu unele intreruperi strategice, pana la cea din urma suflare.

Asa s-au petrecut lucrurile si cu Iov, si cu toti Sfintii Parinti, de-a lungul celor doua milenii de crestinism, iar cum, cand semnele vremii vestesc prin cutremure, foamete, razboaie, asupriri, racirea iubirii aproapelui, ca vremea este a se cerne, cine nu este indeajuns de bine pregatit a se apara de asalturile vrajmase, cu greu se va afla in siguranta si linistea mantuitoare a Tatalui.

Cuvintele hristosilor mincinosi se raspandesc si ele, mai abitir ca oricand, purtand "embleme de autenticitate", precum recent raposatii socialism stiintific si materialism dialectic, iar fariseii contemporani pregatesc unificarea religiilor sub o "teologie globala"de sorginte necrestina.

Cultura lumii, nascuta din cuvintele Bibliei Iudeo-Crestine, dictate de Creator lui Moise, lui David, lui Solomon, Isaia, Ieremia si celorlati profeti si prooroci ai Legii Vechi, a pastrat minunatele fapte si invataminte al inceputurilor omenirii, implinite la plinirea vremii de Legea Noua a Mantuitorului Iisus Hristos, prin iubirea Sa jertfelnica.

Recastigarea paradisului pierdut, unde suntem chemati si ajutati de Hristos sa ne inaltam, este sensul unic al existentei noastre tereste, o continua lupta cu obstacolele si greutatile din jur, dar mai ales cu cele din sufletul fiecaruia.

Dar heralzii actuali ai societatii de consum ne cheama si ei sa alegem calea altei imparatii, una terestra, palpabila, vizibila si sigura, dar perisabila, asemenea celei trambitate nu demult de fauritorii comunismului mondial, marxistii si leninistii de duzina, ale caror deplorabile orori par a fi fost prea repede uitate. Cum s-a ajuns aici?

O lume desfigurata

Starea deplorabila a culturii actuale a lumii, infestata iremediabil de golul sufletelor pierdute in neantul clipei de consum, a veseliei falsificate de mirajele carnavalului chipurilor desfigurate de artificialitatea surogatelor, in spatele carora se afla bezna vidului glacial, a ajuns a fi o "normalitate" impusa de o lume in schimbare, la care, volens, nolens, se aliniaza natiunile, adunate de o vointa ce nu le apartine.

Artele au involuat nu din lipsa artistilor, ci din pricina talentelor risipite la "comanda zilei", pentru desfatarea unui anume public, dornic sa aplaude suferintele altora, pentru a le escamota pe ale lor. Dar, precum ne prevenea Petrarca, "Quanto piace al mondo e breve sogno" (Orice placere din lume e un vis scurt).

In anul 1846, episcopul ce avea sa devina Sfantul Ignatie Briancianinov, aflat in Pustia lui Serghie, redacta ultimul capitol al redutabilei sale carti "Despre inselare", unde, dupa ce il citeaza pe marele pustnic egiprean Antonie, care, dupa ce vazuse multimea capcanelor intinde de diavol prin toata lumea, l-a intrebat pe Dumnezeu: "Doamne! Cine, oare, poate sa scape de cursele acestea si sa se mantuiasca?", face o referire la ispitele pe care el insusi, Ignatie, le aflase, si le striga spre paza tuturor: "Pentru mintea mea sunt raspandite curse in felurite carti care se numesc ele insele lumina, dar cuprind invataturi ale intunericului, scrise sub inraurirea vadita sau ascunsa a intunecatului stapanitor al lumii acesteia, avand ca izvor intelegerea vatamata de caderea in pacat, "intru minciuna omeneasca, intru viclenia mestesugurilor inselaciunii" (Efeseni 4:14), cum spunea Apostolul, carti scrise de scriitori care "fara de minte se infierbanta din mintea trupului lor" (Coloseni 2:18).