"Era om intreg si avea piciorul gros, cat mine", asa isi aminteste Saveta Torocoiu, batrana care l-a intalnit pe rege in tinerete.
Regele Mihai isi petrecea vacantele la Costesti. Tinerii de atunci sunt acum batrani, cu chipul brazdat de riduri, garboviti de trecerea timpului. Multi dintre ei nu mai sunt printre noi. Insa amintirea regelui Mihai este, si acum, prilej de bucurie. Cand ii auzi vorbind, cu glasul lor tremurand, iti pare ca au venit aici doar ca sa iti spuna povestea lor, pentru ca amintirea sa nu moara.
Cu mainile in poala, asa una peste alta, cum le tin inteleptii cand vor sa-ti spuna ceva, Saveta Torocoiu ne povesteste cat de frumos era regele Mihai. Privirea ii sclipeste si se pierde parca in timpuri indepartate. Regelui, spune batrana, ii placea mamaliga. Femeile din sat, pentru ca aveau de-a face cu regele, nu i-au respectat intru totul dorinta de manca mamaliga asa cum mancau taranii.
Au facut o mamaliga mai putin conventionala, cu altfel de faina si folosind o altfel de reteta, numai pentru a-l multumi pe rege.
Preotul satului ne-a povestit ca tanarul rege, in plimbarile lui pe ulitele satului, a intalnit-o pe cea mai saraca taranca. Florica Isaoaia, asa i se spunea femeii, ducea pomana pentru mortii ei si regele a mancat din coliva pe care o facuse ea. Gestul lui doveste, si acum, ca regele nu a facut diferente intre oameni.
Tot din povestile batranilor am aflat ca adolescentul, devenit mai tarziu monarh, a mancat, impreuna cu copiii din sat, dude din copacul de la scoala. Tot acolo, spune lumea, acesta ar fi semnat un act foarte important. Doar ca timpul sterge din amintirile prafuite ale batranilor. Lucrurile iau o cu totul alta turnura.
Un martor al evenimentelor de atunci povesteste ca membri ai guvernului de atunci au ajuns si in satul lor si sub pretextul scutirii de taxe, i-au ademenit sa semneze un act, pe spatele caruia era sentinta de condamnare la moarte a lui Iuliu Maniu. Povestile lor se intrepatrund atemporal. Regele a ramas, in mintea celor de acum, acelasi tanar cavaler venit pe un cal alb pe meleagurile Costestiului
Elvetianul rege Mihai
Mihai a devenit pentru prima data rege dupa moartea bunicului sau Ferdinand si in urma renuntarii la tron a lui Carol al II-lea (decembrie 1925). Detronat de tatal sau, dupa doar trei ani, a reprimit coroana un deceniu mai tarziu, dupa abdicarea lui Carol al II-lea, ramanand conducator al regimului pro-german al maresalului Ion Antonescu.
Dupa colaborarea Romaniei cu Germania in cel de-al Doilea Razboi Mondial, dupa ce fortele sovietice au intrat in Romania, regele Mihai a organizat arestarea lui Antonescu in 23 august 1943. S-a opus guvernelor pro-sovietice in perioada anilor 1945-1946. A fost obligat sa abdice in 30 decembrie 1947 si s-a exilat in Versoix, Elvetia.
A vrut sa revina in tara de mai multe ori, dar nu i s-a permis pana in 1997. In anul 1949 a primit cetatenie elvetiana.
