La doar 10 ani, Mihaela Sunita Nagy are treaba. Se scoala foarte de dimineata pentru ca drumul din Sancrai la Targu Mures este lung si orele cele mai bune de cersit sunt doar pana la pranz.

Am dat de ea, rezemata de poarta cimitirului din Sangeorgiu de Mures si atunci cand i-am spus ca nu avem bani sa ii dam, a lasat rusinata privirile in jos. Pe sub hainele murdare si ponosite este tot un copil. Un copil care din pacate s-a nascut intr-o familie in care nu a avut alta sansa.

Pana la sapte ani, din cate isi aminteste totul a fost bine. A facut chiar si prima clasa primara. "Dupa aia m-o tapat afara de la scoala ca m-am imbolnavit de TBC si am stat internata la spitalul ala din Targu Mures.

Dupa aia mama nu m-o mai lasat la scoala ca doamna invatatoare era rea. Si dupa aia, ca sa nu murim de foame am venit la cersit in oras. Nu m-o trimis mama, da’ ce sa fac, sa stau acasa sa nu fac nimic? Viu in fiecare dimineata la spitale sau in centru ca acolo oamenii is mai buni.

Cateodata ma suduie, da' de cele mai multe ori imi dau bani si mancare. Azi am adunat 90.000 de lei, doua cornuri, un suc si o portocala. Si mai stau putin sa se termine inmormantarea ca sa primesc niste chifle. Dupa aia merg acasa si ii dau banii la mama ca sa faca de mancare", ne spune Mihaela Sunita.

Ceea ce ea numeste acasa, este de fapt o casuta din pamant cu o singura incapere unde la lumina lumanarilor se ingramadesc in jurul mesei trei adulti si ea, copilul care munceste pentru toti. Mihaela Sunita sustine ca mama ei ar avea o pensie de handicap pentru ca este bolnava de epilepsie.

Dar ca tocmai din cauza bolii in "casa" a fost adusa o matusa care sa aiba grija de ea. "Tata, asa ca tata, cand il apuca toanele mai bea si el… Si acuma trei saptamani la ora 10 seara a fost calcat de o masina.

Acuma ii acasa in pat ca o fost lovit la cap si il doare…na trebuie sa plec ca s-o terminat inmormantarea", ne-a spus alergand deja, Mihaela Sunita. Copilul s-a dus sa isi faca treaba in care s-a "specializat" in ultimii doi ani. Intr-un clasament al "eficacitatii" muncii ei, ziua de azi, a fost una medie.

Dar spera ca odata cu caldura sa ajunga din nou la 200.000 de lei pe zi, pentru ca atunci ar mai tine niste bani si pentru ea. Hainele de anul trecut i-au ramas mici si trebuie sa isi cumpere, un trening si pantofi.

Astea sunt grijile zilnice ale unei fetite care la 10 ani nu stie sa citeasca si nici macar o papusa noua nu a avut. Stie in schimb ca trebuie sa isi intretina familia. Oare in ce fel de lume traim?