drian Tarau, fiul fostului prefect de Bihor Aurel Tarau, a fost condamnat penal saptamana trecuta printr-o hotarare definitiva emisa de Tribunalul Arad.

Adrian Tarau, alaturi de redactorul sef al saptamanalului Bihoreanu, Florin Ciucas, ziaristele Laura Gal si Liliana Sime au fost gasiti vinovati de catre de Tribunalul Arad, in urma publicarii unui material, in anul 2003, in saptamanalul ‘‘Bihoreanul’‘, in care procurorul Alexandru Lele era acuzat ca ar fi instigat

persoane necunoscute sa-i brutalizeze pe asociatii lui Adrian Tarau si sa incendieze automobilul avocatului Lucian Negrutiu.

Mentionam faptul ca, ulterior, s-a demonstrat faptul ca asociatii lui Tarau si Negrutiu erau implicati la data respectiva in confruntari din lumea interlopa bihoreana, pentru recuperarea unor bunuri abandonate dupa fuga intempestiva a lui Tarau din tara.

Toti cei patru (Tarau, Ciucas, Sime si Gal) au primit o amenda penala in valoare de 20 de milioane de lei si au fost obligati sa plateasca daune morale in valoare de cate 50 de milioane de lei fiecare.

‘‘Buna ziua, ARDEAL’‘ demonstreaza conexiunile dintre cei care au incalcat embargoul cu Iugoslavia si organizatia lui Tarau. Sotia procurorului care blocheaza solutionarea complexului dosar Tarau a fost avocata italianului Angelo Lonardoni.

Mi s-ar putea reprosa ca nu am sistematizat prea bine prezentarea materialului documentar de care dispun pentru acest serial ‘‘dedicat’‘ implicarii unor persoane legate de serviciile secrete romanesti in imensele fraude avand ca obiect comercializarea produselor petroliere in zona judetului Bihor, derulate intre anii 1996-2002, de organizatia infractionala condusa de Adrian Tarau.

‘‘Critica’‘ ar putea veni de la neinitiati sau de la persoane de rea-credinta. Ancheta, fie si jurnalistica, in domeniul criminalitatii afacerilor porneste invers modului de operare.

Exact ca in politica: daca vrei sa stii cate parale face un politician, verifica-l la cariera! Cercetarea a relevat ca pe masura integrarii in piata comuna europeana a dezvoltarii liberta‘ii de circulatie a marfurilor, persoanelor sau serviciilor, se creeaza conditii favorabile savarsirii unor fraude ample, de nivel european, caracterizate printr-un modus operandi sofisticat, impregnat cu multe elemente oculte, cu scheme complexe de desfasurare si implicarea intentionata a unui lant cat mai complicat de intermediari.

Pe baza noilor informatii si documente ce mi-au parvenit, a recitirii unor inscrisuri mai vechi si a revizuirii unor intamplari, am afirmat si sustin ca Adrian Tarau, fiul fostului prefect PSD de Bihor, absolvent mediocru al unor studii liceale precare, nu ar fi fost capabil sa conceapa singur, sa finanteze, sa puna in opera activita‘ile laborioase si sa supravegheze derularea lor, sa spele banii rezultati, sa transfere in strainatate peste 11 milioane de dolari si sa protejeze timp de cativa ani imensa retea prin care s-a realizat traficul fraudulos cu produse petroliere in judetul Bihor.

Serviciul Roman de Informatii, dar si alte servicii secrete dintre cele enumerate de articolul 6 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala, au fost implicate in diferite faze ale fraudelor in care a fost atras si folosit actualul fugar.

Amploarea acestora nu a putut trece neobservata de catre Sectia Bihor a SRI si a fost raportata ‘‘la centru’‘. Altminteri, s-ar putea aprecia ca l-a favorizat si li se va aplica ‘‘tratamentul’‘ suportat de colonelul Corneliu Paltanea, fostul sef al SRI Prahova, arestat pentru neraportarea afacerilor ilegale de la rafinaria Astra Ploiesti.

O moda larg raspandita

Ce pot oferi serviciile secrete unei retele de criminalitate organizata? Foarte multe.

In primul rand, sa amintim ca simbioza fostelor structuri de putere (nomenclatura comunista) cu serviciile de informatii si gruparile de crima organizata este o realitate constatata frecvent de institutiile internationale pe teritoriul fostelor state din blocul socialist. Romania nu a facut exceptie.

Realizarea unor operatiuni economico-financiare de proportii si dupa montaje foarte complicate a fost conceputa si pusa in opera, mascata de o aparenta de legalitate, de specialisti anume recrutati, denumiti ‘‘minti reci’‘, proveniti din institutiile statului, buni cunoscatori ai legislatiei in domeniu si ai lacunelor acesteia.

Dar promovarea eficienta a intereselor organizatiilor criminale in interiorul institutiilor de stat implicate in ‘‘ingineriile economico-financiare’‘ nu s-a putut realiza decat cu sprijinul serviciilor secrete, care ii aveau ‘‘inauntru’‘ pe mai vechii lor colaboratori.

Anii '90 s-au caracterizat prin promovarea in anumite functii numai pe criterii oculte, de dependenta a ‘‘beneficiarilor’‘ unor cariere fulminante de asemenea structuri. Din pozitiile detinute, ei au fost ‘‘interfata’‘ cu organizatiile criminale, cu rol de ‘‘tert expus’‘ sau ‘‘pion’‘ al acestora in aplicarea stratagemelor frauduloase.

Misiunea lor era in functie de institutia in care au fost implementati. Unii au facilitat semnarea si derularea unor contracte de spoliere a banilor publici. Altii, din sanul institutiilor de control sau din organele judiciare, au zadarnicit constatarea si sanctionarea la timp a incalcarilor de lege.

Studiile au relevat existenta unor veritabile conventii nescrise, a unor aranjamente ilicite, in vigoare de mai multi ani, intre elita executiva centrala si locala, pe de o parte, si elita de afaceri emergenta, pe de alta parte.

Obiectul acestor intelegeri l-au reprezentat sumele de bani lichizi destinate, printre altele, ‘‘sponsorizarii’‘ cvasioficiale a partidelor politice - majoritatea ‘‘la negru’‘, cu posibilita‘i largi de sustragere in favoarea ‘‘manuitorilor’‘ - in contrapartida cu deciziile luate de autorita‘ile publice in favoarea anumitor oameni de afaceri sau a unor grupari de interese.

Invataturile dupa experimentul Jimbolia

Cazurile cele mai mediatizate in care, in diferite modalitati, s-au implicat serviciile secrete romanesti au fost ‘‘tigareta 2’‘, ‘‘Portelanul’‘ sau ‘‘Afise pentru Iliescu’‘. Insa, cele mai profitabile s-au dovedit a fi afacerile cu alcool si cele cu produse petroliere. Ele au fost monopolizate de anumite grupari din interiorul serviciilor.

Avantajele materiale pentru institutii au fost nule. Exemplul cel mai flagrant este ‘‘afacerea Jimbolia’‘. Conform rechizitoriului intocmit in cauza, aceasta a insemnat incalcarea embargoului prin contrabanda cu circa 36.557 de tone produse petroliere.

‘‘Incalcarea de catre Romania a embargoului impus fostei Iugoslavii a fost o decizie politica luata la nivel inalt, la care a concurat si acceptul organelor internationale de supraveghere’‘, pretindea, in martie 1998, Virgil Magureanu.

El a mai afirmat, sub juramant, ca ar fi inaintat rapoarte despre incalcarea embargoului presedintelui Iliescu si premierului Vacaroiu.

Sumele obtinute ar fi trebuit sa se regaseasca in rezervele extrabugetare ale statului roman si, implicit, in bugetele MApN, MI, SRI, SIE si altor institutii abilitate in obtinerea de informatii clasificate ale NATO. Cei doi au negat insa ca ar sti ceva despre rapoartele fostului director al SRI.

Cert este ca imensele sume obtinute pe aceasta cale nu au ajuns la organismele mai sus aratate, iar pagubele au fost estimate la peste 10 milioane de dolari. Cel mai mare prejudiciu suferit de serviciile secrete romanesti prin deconspirarea intamplarilor de la Jimbolia, in care s-au implicat nelegal, a fost insa acela adus imaginii acestora.

Numai ca tentatia continuarii unor astfel de afaceri era prea mare. Existau deja know-how-ul si retelele transfrontaliere. Trebuia schimbata numai locatia si gasit un individ-marioneta. Asa a aparut in scena, in Bihor, prin 1996, un derbedeu de duzina, client cunoscut al politiei, pe numele lui Adrian Tarau!

Ce-i mai leaga pe procurorul Miu si pe fugarul Tarau

Pana sa-l prezint in toata hidosenia lui pe acest fost traficant de autoturisme, implicat in contrabanda cu bunuri de patrimoniu si in coruperea unor lucratori vamali, sa pornim spre el invers, dinspre dosarele lui de urmarire penala.

Profitand de complicitatea si lipsa de reactie a unor procurori bihoreni, Adrian Tarau pretindea, pana de curand, ca nu mai are dosar penal in Romania! Il acompaniaza in aberatii si controversatul personaj Silviu Prigoana, cu care ‘‘s-a adunat’‘ Tarau in ultima vreme.

‘‘Gazeta’‘ a descoperit insa ca ‘‘Dosarele Tarau’‘, continand 27 de volume - din care 17 volume vizeaza infractiuni de spalare a banilor obtinuti prin operatiuni frauduloase cu produse petroliere, cica ‘‘investiti’‘ in SUA - sunt ‘‘pitite’‘ in fisetul procurorului Blahuta de la Satu Mare! Ele au fost plimbate timp de 5 ani de la un parchet la altul si de la politie la parchet, ca sa li se piarda urma! Probele incontestabile ale vinova‘iei odraslei de prefect PSD, impreuna cu anumite inregistrari audio-video si cu datele furnizate parchetului de catre ‘‘partea buna’‘ din SRI zac acum in nelucrare la subordonatul procurorului Miu Mitica, fost ofiter de CI si absolvent al Faculta‘ii de drept la FF, promovat intr-un ritm galopant la functia de procuror-sef la Serviciul de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism Oradea.

Desi finalizarea acestora ar presupune un imens volum de munca, corespunzator prejudiciului cauzat bugetului de stat, colaborarea mai multor specialisti si demersuri pentru aducerea fortata in tara a fugarului Adrian Tarau, nu se face nimic. Secretul este la Miu.

Miu Piroska l-a aparat pe numarul 1 din ‘‘Afacerea Jimbolia’‘!

Nu numai legaturile fostului ofiter de informatii cu securitatea explica pasivitatea acestuia in fata importantului dosar Tarau.

Procurorul Miu l-a avut in casa pe unul dintre actorii principali ai afacerii Jimbolia! Lonardoni Luciano Angelo este unul dintre pionii de baza ai ‘‘Operatiunii Jimbolia’‘, constand in incalcarea de embargo international din perioada razboiului din Bosnia-Hertegovina.

Asa cum se stie, dupa ‘‘defectiunea’‘ pierderii alegerilor din 1996, ea a devenit si obiectul unui voluminos dosar penal, in care sunt implicati functionari ai vamilor romane si ai Ministerului Transporturilor, dar si ofiteri din SRI si Politia de Frontiera.

Luciano Lonardoni este mentionat si s-a stabilit ca a avut un rol de mare importanta, fiind implicat direct in aceste operatiuni de contrabanda.

Pentru bihoreni, dosarul mai are relevanta si prin implicarea in contrabanda a falsului diplomat Ionel Bara, asa-zisul ‘‘Prior pentru Romania al Ordinului Cavalerilor de Malta’‘, inculpat in aceasta imensa increngatura penala.

Si acesta este o buna cunostinta a procurorului Miu, cu care a fost coleg de serviciu! El i l-a recomandat de client pe italianul care a tras sforile si a carat banii la Jimbolia. Lucrurile incep sa se lege tot mai evident.

Contrabandist italian tepuit

‘‘Subsemnatul Lonardoni Luciano-Angelo, dom. in Sanmartin, Bl. Pb 21/a, apt. 4, prin avocatul meu justificat cu imputernicirea avocatiala anexata, va aduc la cunostinta urmatoarele: subsemnatul sunt proprietarul imobilelor situate in Cihei...’‘, dupa care urmeaza trei numere topografice. ‘‘Aceste imobile au fost instrainate catre dvs. de numita V.F. prin contractul autentic de vanzare-cumparare nr. 2551/8.10.1996 si intabulate ca atare la C.F. Vanzatoarea a avut calitatea de titulara fiduciara si nu aceea de proprietara a imobilelor, singura in masura sa-i confere dreptul de a dispune de acestea.

In lipsa acordului meu cu privire la instrainarea acestor imobile declar nul contractul de vanzare-cumparare aratat mai sus, incheiat cu dumneavoastra.’‘ Italianul luase teapa! A amestecat amorul cu afacerile si s-a fript.

Tanara pe care o folosea la spalarea banilor rezultati din afacerea Jimbolia s-a instapanit pe imobile, dupa care i-a dat cu tifla batranului crai.

Doamna jurista care i-a sublimat si cristalizat disperarea sub forma acestei somatii judiciare este o avocata oradeana. Se numeste Miu Piroska, sotia procurorului Miu.

Florentina, patrioata, a recuperat ce a putut

Sa fim mai expliciti. Cei doi, procurorul Miu si ‘‘priorul’‘ Bara, se cunosc bine inca dinainte de 1989, cand ambii erau marunti ofiteri de informatii ai armatei. Unul pleaca in strainatate si revine in 1994 cu denumirea pompoasa, autoatribuita in mod nejustificat, de ‘‘Ambasador de Malta’‘.

Se deplasa in perioada respectiva numai cu autoturisme pe care aplica autocolante CD - ‘‘Corp Diplomatic’‘, organiza reuniuni, conferinte de presa etc. Toate aceste falsuri si jocuri de paiete i-au permis sa se apropie de puternicii zilei si a razbatut pana la Ion Iliescu, in compania caruia este remarcat de presa.

Din acel moment, si-a realizat cea mai mare parte a misiunii. Este asigurata legatura echipei de la Bucuresti cu ‘‘partea’‘ straina: Caiumi Serafino si Luciano Lonardoni, ambii domiciliati in Modena (si nicidecum Sanmartin, cum scrie Miu Piroska).

Ei erau condusi de Alberto Ramera, colonel al serviciilor secrete italiene, care primise ordin sa controleze operatiunile de incalcare a embargoului de catre Romania.

Vazand ca fenomenul nu poate fi controlat, se pare ca Romera a cazut la o invoiala cu ‘‘partea’‘ romana, intelegere care a continuat sa functioneze si dupa disparitia lui in accidentul aeronavei TAROM de langa Verona.

Ceea ce nu l-a impiedicat pe Lonardoni sa se indragosteasca de nurii tinerei romance V.F., care devine in scurt timp una dintre cele mai prospere fete din Bihor. Era in plin embargou, dar ea i-a dat, la timp, papucii!

Mascas, nomenclaturistul ajuns procuror general

Este momentul in care Luciano a apelat la Bara sa-l scoata din belea. Bara stia ca sotia amicului sau Miu, devenit in acele vremuri tulburi proaspat procuror, este avocata. Solicitarea nu ar avea, in principiu, nimic condamnabil. Numai ca se apeleaza la mijloace abuzive in ancheta.

Impotriva tinerei se declanseaza o veritabila prigoana, neinteleasa atunci de prea multe persoane. I se intocmesc mai multe dosare penale, iar procurorul Mascas se remarca inca de atunci prin ravna cu care le instrumenteaza.

Sansa fetei a fost, in cele din urma, ca buba contrabandei s-a spart, iar Luciano a fost obligat de imprejurari sa stearga putina in cel mai clasic stil englezesc. Piroska Miu a continuat si in lipsa italianului asediul asupra bunurilor fetei. Care, oricat de rautaciosi am fi, au fost facute cu ce a avut si ea la indemana.

Dar ‘‘coincidentele’‘ nu s-au oprit aici. Aurel Mascas, procurorul care-l servea si el pe Lonardoni, este fost activist platit al PCR, secretar cu probleme organizatorice la UTC Bihor. Are acelasi stil sumar de studii ca si Miu, pe filiera F.F.

Mai mult, l-a ajutat si el pe Adrian Tarau! Mascas este procurorul care ‘‘a facut pierdute’‘ interceptarile telefonice - administrate in baza autorizatiei nr.00775/04.09.1998 a Parchetului General - a convorbirilor purtate timp de patru luni de Tarau si complicii lui in legatura cu afacerile ilegale derulate si cu milioanele de dolari transferate in strainatate (care sunt pazite acum de Miu).

Tot el a trimis dosarul LUCMIR la Judecatoria Oradea, fara sa dea incadrarea juridica corecta si nici interpretarea cuvenita documentelor trimise atat de INTERPOL, cat si de autorita‘ile slovace, din care reiesea implicarea incontestabila in contrabanda a fugarului Adrian Tarau.

‘‘Merite’‘ pentru care este si astazi procuror general adjunct la Parchetul de pe langa Curtea de apel Oradea, desi s-a stabilit printr-o expertiza ca este un individ foarte stresat.

Odioasa coalitie securisto-nomenclaturisto-judiciara, pusa in miscare sa-l salveze pe Adrian Tarau, a apelat si la serviciile unor politicieni ‘‘de incredere’‘, care sa stie pastra tacerea asupra secretelor pe care le va afla in Bihor.

A fost importat in zona, ca deputat al PDSR Bihor, Razvan Ionescu, care se lauda ca este finul lui Adrian Nastase. Absolvent al Colegiului National de Aparares fost bursier la scoala de Administratie J.F.K.

Universitatea Harvard ‘‘Leadership si Dezvoltare Economica’‘, a fost numit, firesc, Presedinte al Comisiei pentu Aparare, ordine publica si siguranta nationala, de unde a raspuns si de SRI! Alte amanunte in numarul viitor.