Din repetatele declarații de presă ale scenaristei și regizoarei Jade Halley Bartlett, am putut afla că a fost nevoie de ceva vreme până la concretizarea pe peliculă a ideii de a face un film despre relații nepotrivite și bullyng în mediile școlărești și academice din Statele Unite.
Apărută prin anii 2010-2011, adică la foarte puțină vreme de la începutul mișcării #MeToo (2006), ideea a avut nevoie de precizări, de nuanțări cerute din dorința de a nu face din film un construct care să opereze cu delimitări simplificatoare, așa încât spectatorului să i se inducă de la bun început departajarea personajelor în oameni buni și răi. Cum-necum, respectiva distanță dintre momentul nașterii ideii și lansarea în cinematografe a filmului Preferata lui Miller s-a dovedit a fi cumva atât în favoarea succesului comercial pe ecranele noastre cât și în aceea a spectatorului român care, de vreo doi ani încoace, a citit noian de articole de presă ce documentează uneori nu tocmai imparțial și nu întotdeauna chiar foarte credibil, cu part-pris-uri vizibile de la o poștă, povești asemănătoare celei din film, povești petrecute, foarte frecvent, în urmă cu vreo 20 de ani, în universități din țara noastră.
Despre ce e vorba în filmul Preferata lui Miller? Cairo Sweet (Jenna Ortega), încă adolescentă, fiica evident super-dotată intelectual a unei familii de avocați cu mare căutare și, în consecință, și cu foarte mulți bani, aspiră la o viitoare carieră literară. Plictisită, toropită și de singurătate, aș zice că și de prea mult bine, Cairo decide să urmeze cursurile de Creative writing ale lui Jonathan Miller (Martin Freeman). Autor al unei cărți care a optat pentru ocupația de profesor fiindcă, dincolo de orice alte explicații, e clar că trece printr-o criză de creație. Numele de familie al acestuia nu are cum să nu o ducă cu gândul pe elevă la un alt Miller, nu, nu la Arthur, ci la Henry, scriitor care, pentru conducerea colegiului, figurează în ceea ce francezii numesc les enfers de la bibliothèque. Fermecat la început doar de supra-dotarea elevei sale, flatat de faptul că aceasta îi citise cartea, Jonathan încalcă la început interdicția nefrecventării scriitorului cu pricina. Mai apoi îi îngăduie lui Cairo să realizeze cu anticipație lucrarea finală, favorizându-i acesteia accesul spre o notă mai mare, absolut necesară în vederea accesului într-o universitate de top americană.
Chestiunea devine încă și mai gravă în clipa în care profesorul admite ca eleva să scrie o lucrare în care să-l pastișeze pe interzisul Miller. Pastișa e perfectă, e atât de bună încât la lectura ei, Jonathan are implicări mai mult decât emoționale. Realizează însă primejdia,înțelege că lucrurile au scăpat de sub control, așa că îi cere elevei sale întocmirea altei lucrări. De aici, răzbunarea orgolioasă și smintită a lui Cairo, acțiune fundamentată pe un plan diabolic în care o manipulează să intre și pe colega ei Winnie (Gideon Adlon) care flirtrează la rându-i cu profesorul Fillimore (Bashir Salahuddin).
Urmează plângeri la conducerea școlii, binecunoscutele anchete interne, recunoașterea fie și numai parțială a slăbiciunilor și a vinovățiilor, suspendarea din postul de profesor a lui Jonathan, iminenta lui concediere, adâncirea crizei din căsnicia acestuia cu o romanieră alcoolică (Dagmara Domniczyck), criză ce a contat de la bun început în derapajul profesorului, dezvăluirea manipulării la care a fost supusă Winnie, astfel încât o posibilă mărturie a acesteia în favoarea profesorului să nu fie deloc credibilă. Există chiar pericolul ca lucrurile să decurgă cum nu se poate mai rău și pentru profesorul Boris Fillimore. Toate astea sunt petrecute între repetate consumuri de cafele și biscuiți din producția proprie a voit simpaticului Boris, ceea ce nu înseamnă însă că ar fi fost uitate băuturile alcoolice. -Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro
