În data de 8 septembrie 2023 s-a emis OME cu Nr. 6.238, care reglementează, printre altele, bursa de merit educațional. Ne-am fi așteptat la o oarecare parcimonie în folosirea fondurilor publice în condițiile unui deficit bugetar destul de ridicat după standardele europene, dar, având în vedere că anul electoral 2024 bate la ușă, politicienii României bat la rândul lor din picior și distribuie sume apreciabile categoriilor sociale vulnerabile (cuvântul este, din păcate, corect ales și întrebuințat, dacă ne gândim la sutele de mii de părinți care sunt plecați temporar în străinătate la muncă, dar și la natura nivelului de trai de care se bucură cei mai mulți cetățeni români), altfel spus, minorii țării, viitorul ei de aur, prin intermediul cărora posibilul votant poate fi sensibilizat, mângâiat duios pe creștet și, nu în ultimul rând, înșelat nici măcar cu cinism, ci pus la colț cu o nerușinare autohtonă tipică, învechită în rele, pe care opinia publică o încurajază ca marcă a succesului social. Una vorbim la Bruxelles, unde ne ploconim mieros și acceptăm orice regim de austeritate, indiferent de natura surselor ideologice din spatele politicilor economice unionale, alta facem acasă, unde strecurăm pe repede înainte orice este de interes politic imediat în hotărâri de urgență sau în ordonanțe ale guvernului, în ordine de ministru etc. Mentalitatea politicianului român este cea a unui președinte de asociație de proprietari la bloc dintr-un oraș mare, președinte care umflă necesarul de detergenți ai scărilor disponibile, înspumate și parfumate excesiv, în speranța că luna aceasta își va curăța podelele din apartament pe gratis. ,,Păi, ce, eu sunt președinte în schimbul a nimic? Lasă să înțeleagă și ăștia cine-i stăpânirea”. Samavolnicia este adânc cuibărită în mentalitatea oricărui personaj vremelnic, dar cu ceva autoritate oficială la români.
Pe fondul acestei grabe de a emite hotărâri pentru a câștiga puncte politice, bursa de merit școlară este definite ca acordând-se la ,,minimum 30% din elevii din fiecare clasă de gimnaziu și liceu dintr-o unitate de învățământ” (Art. 7, (1) din OME Nr. 6.238). Elevii din clasa a V-a primesc bursa de merit în funcție ,,de notele obținute (…) pe parcursul primelor două intervale de învățare din anul școlar în curs” (Art. 7, (1), b), OME Nr. 6.238), iar cei de clasa a IX-a ,,în ordinea descrescătoare a mediilor de admitere în învățământul liceal sau profesional” (Art. 7, (1), c), OME Nr. 6.238). Considerând faptul că primele două module nu s-au încheiat, ne-am aștepta, pe cale logică, să ne lovim de două situații neplăcute, ambele simultan, dar cu ponderi variabile în ansamblu: pe de o parte sunt elevi de gimnaziu și liceu ale căror medii depășesc ușor media 9,50, iar aici ne gândim la minoritatea instituțiilor de învățământ reputate pentru numărul de premii obținute la olimpiade și concursuri școlare, caz în care până și un sfert din elevii unei instituții de învățământ gimnazial sau liceal se pot califica pentru suma de 450 de lei pe luna per capita, pe de altă parte, există unități de învățământ unde performanțele educaționale sunt modeste, iar cei 30% cu bursă de merit pot include elevi cu note sub 5. Pe deasupra, nu este greu să ne imaginam și un caz ipotetic hibrid, în care un elev de la o clasă cu rezultate slabe capătă bursă de merit cu o medie generală anuală între 6 și 7, iar alți colegi din aceeași instituție de învățământ, dar din alte clase, cu medii până în 9,50 (pragul de merit stabilit în anii anteriori), nu se încadrează în primele 30% din mediile organizate ierarhic ale colectivului clasei din care aceștia fac parte. Toate aceste presupuneri legitime, care conțin un indice ridicat de platitudine, au trecut cu siguranță prin mintea celor care au elaborat și aprobat respectivul OME, însă socoteala politicianistă de a obține ușor voturi de la un electorat cu speranțe puține și furii multiple a contat mai mult în luarea unei decizii nu numai eronate, ci și ridicole prin consecințele sale imediate. Cum să creăm un cadru legal în care media 4 este un merit? Meritocrația educațională nu înseamnă prea mult în România – asta ca să ne ferim a spune lucrurilor pe nume. Piața muncii autohtonă este deficitară atât cantitativ, cât și calitativ la majoritatea capitolelor. Un specialist cu experiență în resurse umane din piața românească ar putea nu numai confirma, ci și susține cu o mulțime de cifre, proiecții și chiar anecdote un asemenea verdict de interval istoric. Una peste alta, a decreta meritul educațional și a pune în mișcare finanțele statului prin ordine de ministru gândite pe genunchi fac parte din practicile deja cunoscute, încercate de prea multe ori și, în definitiv, falimentare ale statului român (dar poate statul da faliment când ne putem, în schimb, îndatora organismelor internaționale creditoare?), aflat la discreția unor aleși votați democratic, e adevărat, dar în curs de a fi confirmați sau respinși la tururile de scrutin din 2024.
Însă pentru a înțelege dimensiunea reală pe care bursele de merit, aplicate unor elevi cu performanțe educaționale scăzute, o înglobează, știrile recente ne arată de unde provin bursele de merit sub nota 5. E vorba și de elevii care au fost proaspăt admiși la liceu, nu doar de cei care nu învață prea mult de la un an la altul. Media 4 le permite atât obținerea unui loc eligibil la liceu în anul 2023, cât și bursa de merit[1] (îmi venea să scriu bursa de medie întrucât media face meritul). Este splendid că sistemul românesc de educație îngăduie asemenea note de admitere în liceu. Cu siguranță vinovați sunt profesorii, ale căror exigențe obsolete și nerealiste, nu tocmai adaptate pieței muncii, unde predomină muncile înalt calificate (sic!), sunt responsabile pentru aceste note mici. De altminteri, poate și materia de Evaluare Națională ar putea fi subțiată încă și mai mult pe acest fond de note de admitere la liceu sub standardele recunoscute ca fiind suficiente. În felul acesta, colegiile naționale de elită ar permite o creștere a ultimei medii de admitere de la 9,50 la 9,90, iar în viitorul nu tocmai îndepărtat la 9,99, tendință din ce în ce mai pregnantă în ultimii 15 ani, în vreme ce anumite licee profesionale și tehnologice, în loc să califice elevi cu note sub 5, ar lucra cu aceeași elevi, cărora le acordăm suplimentar și burse de merit, cu puțin peste această notă minimă de trecere. Este ușor a îndeplini această distopie a meritului educațional: coborâm standardele cerințelor de la examenele naționale, iar, în acest fel, se adună la vârf procentul elevilor care învață, cei care ajung să se confrunte cu diferențe insignifiante și irelevante de pregătire, la nivel de zecimi de sutime, pentru admiterea într-un liceu de prestigiu. Ceilalți, care de-abia au competențele minime sau nu le au, de fapt, aproape deloc, intră la rândul lor într-un liceu, unul cu elevi ,,reziduali”, pentru a folosi terminologia sociologului Lazăr Vlăsceanu. Iar, colac peste pupăză, statul român le acordă burse de merit primilor 30% ca medie în fiecare clasă. Bănuiesc că avem măcar dreptul de a fi mirați de aceste anomalii căutate, nu accidentale, pe care, la presiunea amuzată a presei, cineva le va corecta din mers. În definitiv, unitățile de învățământ din România au fost informate că au obligația de a-și tăia din bugete cât mai curând și de a face economii la consumul de curent, apă, hârtie igienică, hârtie de tipărit alte multe hârtii (în ce stadiu ne aflăm cu digitalizarea?), dosare cu șină, bibliorafturi, ștampile cu tuș, pixuri, creioane, radiere și alte mărunțișuri care contribuie la gaura bugetului de stat mai mult decât proasta guvernare. -
