Pe câmpurile de luptă din Ucraina nu este linişte: la un an şi jumătate de la agresiunea rusă, Moscova duce mai departe, cu aceeaşi energie, un război a cărui ţintă este subminarea definitivă a statalităţii Ucrainei. În umbra tragediei din Orientul Mijlociu, tragedia din Ucraina îşi scrie mai departe cronica ei teribilă. Rusia lui Putin îşi continuă războiul criminal şi nici un semn al slăbiciunii acestui stat cu instincte piratereşti nu se arată, spre a sugera o posibilă prăbuşire a regimului putinist.

Ioan StanomirFoto: Arhiva personala

Rusia şi noi

Riscul cu care naţiunile din Europa Centrală şi de Est se confruntă este acela al banalizării războiului : prelungirea pe o durată lungă a acestui conflict nu ar face decât să crească şansele ca invazia din Ucraina să devină o ştire oarecare, pierdută în fluxul de ştiri şi de emoţii al reţelelor sociale.

Un război aproape ignorat ce ar hrăni un vast conflict îngheţat în imediata noastră vecinătate, iată ceea ce se poate întrevedea în acest viitor care s-a născut în februarie 2022. Şi chiar dacă Rusia nu deţine puterea militară de a anexa întreaga Ucraina, ea este în măsură să poarte această luptă până în momentul în care energia Ucrainei ar fi epuizată, iar sprijinul aliat ar fi diminuat, dramatic.

Căci se poate spune că, la finele lui 2023, acesta este obiectivul realist al Rusiei lui Putin – perpetuarea războiului, spre a exploata şansele oferite de fisurile din blocul occidental. Atacurile pornite recent şi menite a opri ofensiva Ucrainei pot fi citite ca tot atâtea semne ale acestei viziuni politice. Departe de a se tempera , agresivitatea Rusiei creşte în noul context definit de atacul criminal al “Hamas”. Retorica ameninţării nucleare, în pofidda scenografiei ei groteşti, trădează acelaşi apetit al distrugerii.

Rusia lui Putin a primit, graţie pogromului “Hamas”, instigat şi finanţat de Iran, un timp preţios pentru războiul ei de agresiune. În această nouă realitate, dominată de mobilizarea anstisemită şi de delirul propagandistic, Rusia are o libertate de mişcare impresionantă. Un al doilea front este deschis împotriva Statelor Unite, în vreme Europa occidentală este asaltată de mobilizarea islamistă.

Împeriul lui Putin duce, în Ucraina, cea mai importantă bătălie pentru destinul său viitor. Pacea este posibilă, pentru Rusia, doar în condiţiile dezmembrării şi îngenuncherii Ucrainei. Anexările ar fi consfinţite, iar libertatea naţiunilor noastre definitiv compromisă. O asemenea pace, în termenii stabiliţi de Rusia, ar echivala cu o capitulare colectivă.

În absenţa unei asemenea păci dictate prin crimă şi agresiune, îngheţarea acestui conflict, cu sau fără un armistiţiu, este opţiunea preferată de Rusia. Scenariul unei Ucraine care ar fi, asemenea peninsulei Coreea, divizată de o linie de demarcaţie se conturează, pe acest fundal al prelungirii conflictului. Un alt Război Rece revine în Europa, iar frontiera dintre cele două lumi trece în imediata vecinătate a României.

Un asemenea conflict suspendat, dar niciodată încheiat, ar însemna o victorie a lui Putin. Imperiul rus, deplasat spre vest, ar ţine captivă întreaga Europă de Est şi Centrală, în vreme ce Marea Neagră ar rămâne sub ameninţarea armelor sale. Nu pacea s-ar naşte, ci o confruntare ce ar impune un efort tenace de reînarmare, spre a opri avansul rus, de data aceasta înspre ţările noastre.

Războiul din Ucraina a reconfirmat solidaritatea dintre naţiunea rusă şi imperialismul rus. Regimul lui Putin nu doar că nu a fost contestat, dar este, în continuare, depozitarul unui sprijin considerabil. Nici sancţiunile, nici oprobiul internaţional nu au afectat stabilitatea dictaturii. Valurile umane ale armatei ruse au fost hrănite de ruşi, fără ca revolta în faţa acestui carnagiu să tulbure pacea autocraţiei.

Soliditatea autocraţiei nu este un accident, ci efectul îndoctrinării şi al supunerii cultivate vreme de decenii şi de secole. Imperiul este, pentru majoritatea ruşilor, mai important decât propria lor libertate şi demnitate umană, iată lecţia acestui război. Ruşii au ales, iar opţiunea lor se oglindeşte în tenacitatea criminală a regimului de la Mosova. -Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro