La o zi după atacul Hamas asupra Israelului, BBC s-a adresat unei profesoare universitare din Marea Britanie și unei „experte”, privind lucrurile în desfășurare. „Cunoscătoarele” recunoșteau oroarea a ceea ce se întâmpla. Însă „explicau” totul prin politica israeliană față de palestinieni, aducătoare de suferință și la mânie. În privința a ceea ce trebuia făcut, aceeași frazeologie: ambele cereau aducerea părților la o masă de negociere. Negocierea Israelului cu Hamas!

Gabriel Andreescu Foto: Arhiva personala

Exemplul surprinde întrucât vorbeau două „specialiste”, iar gazda era BBC. Altfel, gurile care justificau atacul peste tot în lume au fost nenumărate. Ar fi de notat această surpriză de proporții, implicând Universitatea Havard. Grupul de Solidaritate pentru Palestina a studenților de la faimoasa citadelă a performanței a făcut publică o declarație, care susținea: „Noi, organizațiile studențești subsemnate, considerăm regimul israelian pe deplin responsabil pentru toată violența care se desfășoară”. Au urmat reacții de stupoare, declarația a dispărut de pe internet, unii dintre studenți au renegat ceea ce semnaseră. Însă, iată, a fost posibil (aici).

O cultură a ferocității. Copiii, doar instrumente

La o săptămână de la evenimente, nu doar proporțiile măcelului, dar și hidoșenia lui sunt bine cunoscute. „Nu am văzut niciodată ceva asemănător în cariera mea, niciodată în 40 de ani de serviciu, și niciodată nu mi-am imaginat așa ceva”, povestea pe 12 octombrie a.c. un general-maior ajuns în kibutz-ul Kfar Aza (aici). Iată și titlul dat articolului citat: „Copii « măcelăriți » în kibutz-ul israelian”. Atacul Hamas a fost îndreptat împotriva populației civile, au fost omorâți bărbați, femei, bătrâni. Dar au fost și uciși și copii: bebeluși, școlari și adolescenți – foarte mulți adolescenți.

Nimic nu depășește cota nemerniciei decât cruzimea față de copii. Asaltarea copiilor israelieni a devenit o tradiție. Doar „spicuiri” până în anul 2002:

• 22 mai 1970 - teroriștii palestinieni au oprit un autobuz școlar pe drumul spre localitatea Moshav Avivim, lângă granița cu Liban și au ucis opt copii și patru adulți;
• la 15 mai 1974, teroriștii palestinieni au intrat în Școala Elementară Netiv Meir din Ma'alot și au luat ostatici 105 copii. La intervenția armatei, au aruncat grenade și au folosit arme automate asupra ostaticilor, ucigând 22 de copii;
• la 21 noiembrie 2000, o bombă pusă pe șosea, în așteptarea unui autobuz de școală a omorât un profesor și au dezmembrat copiii aflați în autobuz;
• în anul 2002, teroriștii au arunct o bombă în cafetaria Universității Ebraice din Ierusalem și au omorât adolescenți.
  
  
  Cruzimi față de copii apar peste tot în lume. Sunt acțiuni impredictibile ale unor scelerați. În cazul luptătorilor Hamas (ISIS etc.) cruzimea individuală este rezultatul unei culturi a ferocității. Soldații Hamas nu-și manifestă ferocitatea doar în ce-i privește pe copiii inamicilor israelieni. Ci și față de copiii palestinieni. Militanții Hamas, dar și ai Autorității Palestiniene îi folosesc în mod curent ca scuturi umane. Îi educă să fie teroriști. Principala resursă a ultimei Intifada au fost copiii, adolescenții și tinerii. Cele două organizații politice și militare propagă între copii un cult al martirilor responsabil pentru „irosirea unei întregi generații”.[1] Îi citez pe Itamar Marcus and Nan Jacques Zilberdik: „Copiii palestinieni au fost învățați să glorifice martirii (șahidii) în timpul campaniei teroriste a Autorității Palestiniene care a durat 5 ani (a doua Intifada, 2000-2005). Autoritatea Palestiniană a anunțat la vremea respectivă învățarea de către copii a « Jocului Shahid » unde vor discuta despre cine ajunge să joace cel mai bun rol și moare ca un « martir »; « O fată în vârstă de șapte ani le spune prietenilor: 'Să jucăm jocul Shahid (martir)!` » Copiii ... discută cine va juca Shahid. Fa'iz, în vârstă de 6 ani, spune: « Ai fost Shahid ieri, astăzi este rândul meu! Sunt mai tânar decât tine. Eu voi fi cel care va muri! »”. (Official PA daily, Al-Hayat Al-Jadida, Dec. 26, 2001.)

  Sunt fapte năucitoare. Cu oameni care fac astfel de lucruri nu poți negocia. Singura variantă este să-i învingi.

  Uciderea și deportarea copiilor ucraineni, militarizarea copiilor ruși îl face pe Putin unul dintre odioșii criminali ai istoriei

  În luna septembrie 2023, procurorii ucraineni stabiliseră că de la începutul invaziei, armata rusă a ucis peste 500 de copii în Ucraina. În aceeași perioadă, mii de copii ucraineni au fost deportați pe teritoriul rusesc. Un document publicat sub egida ONU în luna august 2023, estima numărul copiilor deportați în Rusia la 19.546 (aici). Sunt de imaginat suferințele îngrozitoare ale bietelor ființe rupte de părinții lor.[2] Despre celelalte milioane de copii ucrainieni care suferă traumele acestui război irațional s-ar spune eventual că sunt victime colaterale. Dar cel puțin 20.000 de copii au fost supuși unor condiții vecine cu tortura.

  Ca și în cazul conducătorilor palestinieni, cruzimea lui Putin și a mercenarilor săi se manifestă nu doar asupra ucrainenilor, ci și asupra copiilor rușii. Aceștia sunt supuși unei militarizări menite să le pervertească ființa pentru întreaga lor viață. În școlile de pe întreg teritoriul Rusiei, copiii din grădiniță sunt puși să poartă uniforme și să facă marșuri. Cei mai mari sunt învățați să sape tranșee, să arunce grenade și să tragă cu muniție adevărată. În unele localități, copii de șapte-opt ani participă la exerciții care includ folosirea armelor automate, asamblarea unei mitraliere și trecerea printr-o cursă cu obstacole. Serviciul în forțele armate este glorificat. Partidul lui Putin, Rusia Unită, a lansat un program la Vladivostok în care școlarii cos pantaloni și șepci pentru soldați. Adolescenții formează companii de voluntari. Astăzi, în școlile și colegiile rusești există circa 10.000 de cluburi „militar-patriotice” în care participă aproximativ un sfert de milion adolescenți.

  Cărțile de istorie întăresc această tendință lunatică. În luna august 2023, Vladimir Putin a semnat o lege pentru introducerea disciplinei „Fundamentele securității și apărării patriei”. Partea practică include excursii în unitățile militare. Acolo, elevii mai mari vor fi învățați să tragă cu muniție adevărată. -Citeste intregul artiol si comenteaza pe Contributors.ro