Sistemul energetic este compus din partea de producție și transport de energie electrică dar în special de partea de producție și transport de energie termică. La acestea adăugăm și partea de extracție și transport de gaze și partea de producție de produse petroliere. Pe acestea din urmă nu le tratez în acest articol deoarece la acestea decarbonificare este greu de realizat și este scumpă. (Și nu vreau să scriu despre utopiile amestecului de H2 cu CH4.)
Ceea ce s-a întâmplat cu sistemul electro-energetic ucrainian, trebuie să ne dea de gândit! Sistemul lor este construit cam pe aceleași reguli ca și cu cel românesc. S-a demonstrat că există puncte critice ale infrastructurii care au fost atacate de armata rusă pentru a întrerupe alimentarea cu energie electrică. Trebuie să analizăm vulnerabilitățile sistemului nostru național, mai ales dupa ultimile amenințări venite de la Moscova. (vezi aici, aici și aici)
Sistemul electro-energetic ucrainian a fost gândit în epoca sovietică și s-a bazat pe construcția de capacități de producție mari (nuclear, gaz, cărbune și hidro) amplasate la distanțe mari de consumatori și pe linii de transport apte de a transfera energia. Cam la fel arată și sistemul electro-energetic românesc: concentrația mare de capacități de producție în sudul României (în special în Dobrogea) cu linii de transport spre zonele sărace energetic: Moldova și Transilvania.
Un rezumat al unui articol scris acum doi ani:
- Necesarul de energie este dat de geografie: în nord este nevoie de mai multa energie și în sud de mai puțina din cauza diferențelor de temperatură
- Capacitățile de producție sunt amplasate în funcție de resurse (avem zone cu potențial mare hidrografic, cu potențial mare fotovoltaic, cu potențial mare eolian, lângă resurse de cărbune sau gaze)
- Nevoile de consum sunt diferite, având zone industrializate și zone fără industrie
- Stilul de viață este diferit în zonele urbane și în zonele rurale, stilul de viață este diferit în judetele din est față de cele din vest sau în cele din sud fata de cele din nord.
De aici rezultă că unele regiuni au un excedent energetic și altele sunt în sărăcie energetică. Reiau tabelul publicat acum două luni din care observăm clivajul energetic dintre regiunile din sud față de cele din nord și lipsa de capacități securitare în județele din estul României.
Ar trebui să ne uităm cu atenție pe harta sistemului de transport Transelectrica pentru a vedea punctele critice ale infrastructurii:
Cred că este clar că principalele puncte critice sunt cele unde energia produsă în Dobrogea este transferată peste Dunăre. Apoi sunt cele care fac legătura cu vecinii de la care importăm când suntem în deficit de producție. Și nu în ultimul rând liniile care leagă nordul sărac cu sudul bogat, adică cele câteva linii ce trec Carpații și liniile spre Modova.
Daca eu aș fi un strateg rus este deajuns să elimin câțiva stâlpi ai Transelectrica pentru a doborâ tot sistemul electro-energetic național. (Nu va impacientați, atât timp cât bănuim ca în zona de decizie românească există factori de influență ai Federației Ruse, este imposibil ca adevarații strategi ruși să nu se fi gîndit la așa ceva)
Știm că UE își doreste cu orice preț decarbonarea producției de energie. Ai noștrii decidenți visează cai verzi pe regenerabile (eoliene și solare) transformați în ceea ce ei nu pricep, adică în hidrogen, deoarece nu știu nici măcar unde să se uite când stăm de vorbă despre reducerea emisiilor de CO2. Am scris de multe ori: energia termică este în proporția cea mai mare din mixul energetic primar național (35%), știm că energia termică este asigurată cam 50% din lemne de foc, 30% din arderea de gaz în centrale individuale și doar 20% din SACET-uri.
De ce nu ne ocupăm de această problemă pentru a avea rezultate maxime cu bani puțini? Este vreo problemă ca să eliminam arderea lemnelor sau gazului în centralele individuale?
În România mai avem 20 de SACET-uri funcționale (sisteme de alimentare centralizată cu agent termic), în câteva aglomerări urbane, care acoperă aproximativ 18% din gospodarii. Acum 20 de ani existau peste 100. Dacă sistemele de transport de agent termic nu mai există, sigur vechile trasee există și pot fi refolosite.CITESTE INTREGUL ARTICOL SI COMENTEAZA PE cONTRIBUTORS.RO
