Este clar că Guvernul României nu poate să asigure necesarul de energie pentru cetățeni. An de an dispar capacități de producție de energie electrică securitară, transformând România într-un importator net de energie. Importul de energie înseamnă alinierea la prețurile UE, ceea ce face ca UAT-urile să poată cu greu să-și acopere necesarul energetic. De asemenea este greu de acoperit și necesarul de energie termică la prețuri acceptabile pentru UAT-uri (unități administrativ teritoriale, adică primării și consilii județene), instituții și cetățenii vulnerabili, care nici până astăzi nu sunt definiți.

Cosmin Gabriel Pacuraru Foto: Arhiva personala

Problema este că în consumul general de energie consumul casnic este mai mare decât oricare ramură a economiei.

Media națională a consumurilor energetice în gospodării arată că 48% din gospodării se încălzesc cu lemne de foc, 30% cu gaze și 20% sunt legate la un sistem centralizat de alimentare cu energie termică, acestea din urmă fiind amplasate în marile aglomerări urbane. Într-o gospodărie cel mai mare consum este pentru asigurarea energiei termice. De aici rezultă că energia termică este o problemă de securitate națională și socială pe care statul nu reușeste să o rezolve.

Acum 20 de ani existau peste 200 de sisteme centralizate de alimentare cu energie termică. Au mai rămas 46. Cel mai mare se află în București și acesta asigură cu energie termică mai mult de 12% din totalul gospodăriilor. Cu câteva excepții toate aceste sisteme au probleme cu randamentele din producție și cu pierderile din transportul și distribuția de agent termic. Cum majoritatea SACET-urilor au avut instalații care produceau împreună energie electrică și termică, înseamnă că au dispărut și capacități de producție de energie electrică. (Vă reamintesc că în ministerul de resort nu există nicio structură care să se ocupe de energia termică.)

Dacă analizăm cu atenție, cea mai mare cantitate de energie din mixul primar este consumată pentru energia termică casnică, aproximativ 35%, după care urmează transporturile cu 27% și mai apoi industria cu 21%. Cu alte cuvinte cantitatea de energie electrică necesară este mai mică decât energia termică consumată. Dar și producția de energie electrică are probleme.

Astfel distribuția geografică a capacităților de producție de energie electrică este debalansată, Moldova și Transilvania suferind de sărăcie energetică.Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro