Pe unicul teren amenajat de fotbal, cam de marimea unuia de handbal, din modestul parc de lângă mine, nu se pune problema să mai încapă cineva atunci când joacă două echipe de adolescenți. Puștii sunt fie asimilați, fie îndepărtați rapid de cei mari. Uneori, când cei mici sunt primii veniți pe teren și abia pun de o miuță, apar cei mari și îi amăgesc imediat: jucăm noi, câțiva adolescenți, seniorii, cu voi, foarte mulți, juniorii, iar cine câștigă rămâne pe teren. Evident, se știe cine va fi câștigătorul. Cam astfel se petrece, destul de transparent, pe scena partidelor politice românești: cei mari nu-i vor lăsa să joace pe puștanii care abia silabisesc jocul politic...
Fiind om de media, de peste 25 de ani, nu mă pronunț public decât asupra a ceea ce stăpânesc prin formație și studii: chestiuni de istorie și antropologie religioasă, la care se adaugă „anvelopa” acestor două, anume marea cultură. Cu totul accidental am scris despre lumea politicii și atunci prin prisma antropologiei religiilor. Aceleași instrumente ale acestui domeniu deosebit de ofertant le voi folosi și în rândurile care urmează, implicit o anume hermeneutică.
Ceea ce a mirat pe multă lume este criza politică aparent artificială care se desfășoară brutal sub ochii noștri. Voi porni de la un fapt destul de straniu: în discursul său de dinaintea moțiunii de cenzură prin care a căzut guvernul Florin Câțu, liderul PSD, Marcel Ciolacu a spus că PNL începe să miroase a PNȚCD. Foarte bine, ar putea zice cineva care nu-i agrează pe liberali, să dispară și PNL în istorie, dacă atâta poate! Nu cumva un PSD-ist ar trebui să se bucure, ce rost are să le plângă liberalilor de milă tocmai Ciolacu?!
Ei bine, are! Fiindcă aceste două mari partide au nevoie unul de celălalt – pentru a ocupa (aproape) întreaga scenă politică! Discursul lui Ciolacu a fost un avertisment și o discretă mână întinsă, printre nenumărate ironii și miștouri! Că există interese subterane transpartinice PSD&PNL&UDMR este secretul lui Polichinelle. Se vede cu ochiul liber. Nu este vorba aici despre așa-numitul „stat paralel”, chiar dacă eventuale interese ale structurilor de informații ori ale altor entități discrete se vor manifesta, în mod logic, în orice partid – și asta se vede uneori destul de limpede. Ci este vorba despre doi dinozauri politici, anume PSD și PNL (formațiuni deghizate inclusiv sub denumirile și coagulările politice anterioare) care joacă de ani buni un anume joc împreună, chiar dacă se faultează intens, se înjură copios etc. Se joacă dur, fără menajamente, bărbătește. După ieșirea de pe teren, îi vom vedea pe jucătorii importanți, anume cei care au vocație și sunt mai aproape de păpușari, iar nu pe orice puli(tico)frici, cum vor merge împreună la băut. Și, desigur, la afaceri...
În această lectură ecuația politică românescă actuală se simplifică, chiar dacă trebuie luate în considerație și influențele externe, și alți factori de putere văzuți sau nevăzuți. Adevăratul concurent al PNL este USR, iar nu PSD – mă refer la nucleele dure ale partidelor, nu la electoratul fluctuant. USR-ul, un partid recent intrat pe terenul de joc, încă nu a fost asimilat de sistemul transpartinic, iată de ce este atacat de toată lumea. Nu că ar fi format din îngeri, dar, în mod clar, în USR sunt mai mulți inocenți, oameni puși pe reforme etc. Ceea ce este aberant pentru dinozauri, pentru marii jucători!...
S-au văzut cumva tentative fezabile de schimbare măcar rezonabilă a legilor justiției ori de desființare a Secției Speciale în ultimul an de guvernare în care PNL a avut realmente (aproape) întreaga putere?! Nicidecum. Fiindcă dinozaurii din PNL, în frunte cu președintele Klaus Iohannis, nici nu au intenționat așa ceva! Ori poate schimbarea legii prin care alegerea primarilor să se producă în două tururi de scrutin?! Nici vorbă! Dinozaurii PSD, PNL la care se adaugă, natural, UDMR nu au niciun interes să genereze asemenea schimbări care ar reseta scena politică și ar lăsa spațiu de joc sensibil mai mare novicilor și partidelor new entry...
Privitor ca la teatru, vei constata că pe terenul de joc cei foarte tineri, copiii, sunt realmente creativi: adesea inventează reguli noi, sunt dispuși la resetarea rapidă a jocului etc. Ceea ce va intra automat în coliziune cu cei mai în vârstă, care deja nu mai sunt dispuși la schimbarea regulilor. Ba, uneori, le și măsluiesc...
În aceste zile – ceea ce s-a întâmplat, de fapt, de ani buni – asistăm la un blat Iohannis & PNL cu PSD-ul. Chiar dacă „USL”-ul nu mai dă bine pentru bună parte din electoratul celor două partide, în fapt, subteran, funcționează perfect. Bătrânul jucător T. Băsescu știa exact cât îi poate pielea lui K. Iohannis – ceea ce se demonstrează pas cu pas...
În mod evident, nici PNL-ul, nici PSD-ul nu s-au reinventat, ceea ce era un imperativ, nu au scăpat de dinozauri. De aceea au și rămas partide-dinozaur. De pildă, a se vedea în PSD figura acelui cioclu politic numit Paul Stănescu, aflat și astăzi pe caii cei mari. PSD-ul s-a lepădat numai de dizidența suveranistă – de unde și inventarea AUR.
AUR s-a născut și va rămâne probabil un partid nefrecventabil. Iar, la o adică, vom zice cu toții „sărut mâna!”, dacă, Doamne ferește, AUR va câștiga cândva alegerile parlamentare – ceea ce nu-i deloc exclus la cum evoluează lucrurile –, când vom constata, la vedere, alianța proeuropeană PNL& PSD (așadar USL) care i se va opune și nu-l va lăsa să guverneze. Un partid pestriț, menit să ocupe golul lăsat de dispariția PRM, care a fost creat tocmai pentru a aduna frustrările generate de cei doi mari dinozauri, ale radicalilor din rândul Bisericilor creștine etc., AUR pretinde la rândul său a fi new entry – chiar dacă este doar o aparență, întrucât adună nenumărate personaje din fosta Securitate comunistă ori indivizi mufați direct sau indirect la aceasta. AUR va avea loc pe terenul politic românesc numai în măsura în care va face jocul tutorelui său natural, anume PSD. Și al cărui joc îl și practică deocamdată, cu un oarecare talent. Nu vi se pare ciudat că și PSD, și AUR joacă la unison adesea – mai nou, înaintând simultan ideea unui guvern, citez „de specialiști” (căci „tehnocrați” sună prea occidental...)??
Așadar, să ne luăm adio de la reforme! Sunt prea mulți bani în joc, iar cinismul fără margini al lui Iohannis și al celor doi mari jucători PNL & PSD este în stare să conducă inclusiv prin crearea de noi crize, taman în mijlocul uriașei crize pandemice, peste care se suprapune criza internațională a resurselor energetice clasice – numai și numai pentru a stăpâni întregul teren de joc.
O nouă alianță de dreapta PNL-USR-UDMR este foarte puțin probabilă, fiindcă antropologia religiilor ne învață că este o chestiune de timing. Mai exact, despre felul în care este perceput Timpul – de unde și aderența la Realitate, inclusiv cea politico-socio-economică – diferă de la o vârstă (politică) la alta: dinozaurii aflați la butoane au un alt ritm & priorități, comparativ cu juniorii (încă) neinițiați. Cei îmbătrâniți în rele și în interese transpartinice, seniorii, nu îi vor lăsa nicicând pe cei care joacă abia la categoria „copii de mingi” să intre pe teren și să le tulbure jocurile cu cine știe ce drăcovenie numită reformă. Să ne amintim, la fel s-a petrecut de-a lungul ultimelor trei decenii și cu alte partide mici intrate, fără a fi invitate, în jocul celor mari...
1
2
