Obiectivul strategic al României este ca energia nucleară și gazele naturale să primească eticheta de investiții sustenabile care contribuie la combaterea schimbărilor climatice și, ca atare, să fie recunoscute de legislația europeană din domeniul Taxonomiei. Altfel, aproximativ 35% din mixul național de producție de energie, cu locurile de muncă și infrastructura aferente, se va transforma într-o vulnerabilitate și este posibil să aibă, pe termen lung, soarta cărbunelui.
Astăzi începe la Bruxelles o reuniune extraordinară a Consiliului European, iar șefii de state vor discuta inclusiv tema schimbărilor climatice și a eforturilor Uniunii Europene pentru a le combate. Mai exact, va fi dezbătut modul în care ar urma să fie atins obiectivul european de reducere cu cel puțin 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, comparativ cu nivelul din 1990. Discuțiile liderilor europeni vin în contextul în care decizii importante pentru viitorul sectorului energetic, dar cu impact pentru noi toți, urmează să fie luate la nivelul blocului comunitar.
La finalul lunii aprilie, Comisia Europeană a aprobat un prim act delegat privind taxonomia UE. Acesta setează criteriile tehnice care urmează să fie folosite pentru definirea activităților care contribuie la combaterea schimbărilor climatice și atenuarea efectelor acestora. Vorbim de acele activități care vor fi susținute prin finanțări europene ca parte a tranziției către economia verde și la care se va raporta până și cel mai mic investitor de pe piața de capital. Sunt vizate principalele sectoare de activitate responsabile pentru generarea emisiilor directe de gaze cu efect de seră, un loc important fiind ocupat de sectorul de producție a energiei electrice.
Prin documentul aprobat de Comisia Europeană au fost amânate, totuși, două clarificări extrem de importante pentru România și alte state europene, respectiv încadrarea gazului natural și a combustibilului nuclear în taxonomie. Urmează ca cele două resurse energetice să fie vizate de o legislație distinctă.
În ultimele luni, la diferite niveluri, România a fost implicată în susținerea importanței pe care gazul natural și energia nucleară trebuie să le aibă în procesul de tranziție spre decarbonarea sectorului energetic. Alături de europarlamentari din alte state europene, mai mulți reprezentanți ai României din Parlamentul European, inclusiv colegii mei de la USR PLUS din grupul Renew Europe, au semnalat acest lucru liderilor Comisiei Europene. Premierul României a semnat alături de omologii săi din Bulgaria, Cehia, Cipru, Malta, Polonia, Slovacia și Ungaria o scrisoare în care se solicita includerea celor două resurse în actul delegat privind taxonomia și nu abordarea lor în altă legislație distinctă. Riscul major semnalat a fost că impactul unei astfel de excluderi poate face chiar mai dificilă tranziția energetică și poate avea un impact negativ din punct de vedere social, economic și de asigurare a securității aprovizionării cu energie.
Amânarea unei decizii în ceea ce privește gazul natural și energia nucleară nu era de dorit. Intrăm, practic, pe o abordare segmentată, pe diferite niveluri, în loc să avem de la bun început o bază unitară bine stabilită. În același timp, nu a existat nicio concluzie finală de excludere a celor două.
De aceea, încă avem o fereastră de oportunitate pentru întețirea eforturilor noastre. De la nivelul Președinției s-au făcut de asemenea eforturi susținute în acest sens. Am încredere că, în continuare, președintele Klaus Iohannis va argumenta extrem de clar și de hotărât la summitul Consiliului European din aceste zile importanța includerii gazului natural și a energiei nucleare ca soluții viabile în taxonomia UE. Mizele pentru România sunt extrem de mari și nu doar pe termen scurt, ci mai ales pe termen mediu și lung. Comisia Europeană nu ar trebui să caute compromisuri politice facile, cu câștiguri facile, pe termen scurt. Comisia ar trebui să își bazeze analiza și propunerile pe realitatea din teren, nu pe calcule teoretice, analize de laborator sau proiecte pilot care nu au demonstrat încă nimic.
Atât gazul natural, cât și energia nucleară ocupă un loc important în mixul energetic al României. Anul trecut, gazul natural a ajuns în premieră pe locul 3 în topul resurselor naționale utilizate în procesul de producție a energiei electrice, depășind cărbunele. Mai mult, România are perspective importante de dezvoltare în anii următori a producției de energie electrică. Am putea accelera diminuarea rolului combustibililor fosili și am câștiga timp pentru realizarea de capacități noi de producție din surse regenerabile. În ceea ce privește gazele naturale, e nevoie să corectăm cât mai rapid Legea Offshore, după mai multe amânări care au avut loc pe parcursul anului trecut și în prima parte a acestui an. Rezervele de gaz natural din Marea Neagră au potențialul de a ne consolida semnificativ securitatea energetică a României, contribuind la reducerea importurilor de gaze și de energie electrică (pentru că da, suntem în continuare importatori neți de energie). Acest lucru ne-ar permite să redevenim exportatori de energie electrică în plan regional și să echilibram deficitul balanței comerciale. Beneficiile finale s-ar regăsi nu doar la nivelul sectorului energetic, al competiției și competitivității acestuia, ci și al economiei românești per ansamblu și al consumatorilor finali.
Camera Deputaților a ratificat recent acordul în domeniul energiei nucleare încheiat cu Statele Unite. Acordul prevede, alături de alte elemente, realizarea unităților 3 și 4 ale centralei de la Cernavodă, precum și retehnologizarea reactorului 1.
De aceea, taxonomia UE este extrem de importantă. Deși, formal, abordarea Uniunii nu are încă un impact direct asupra finanțărilor din fonduri europene, în mod practic va exista probabil o condiționalitate și aceasta va restricționa inclusiv creditarea oferită de către instituțiile financiar-bancare private. Ori, până la urmă, resursele financiare sunt vitale pentru orice dezvoltare pe care ne-o putem dori.
Avem însă o oportunitate în fața noastră, aceea de a ne adapta cerințelor Pactului Verde European și de a deveni concomitent un jucător important pe piața de energie din regiune. Dar pentru asta este nevoie de o viziune pentru ca sistemul energetic românesc să o ia în această direcție. Avem mai multe pietre de temelie pe care le putem așeza, fie că vorbim de Strategia Energetică, Strategia privind hidrogenul, Planul Național pentru Energie și Schimbări Climatice. Mai mult decât atât, este nevoie de un parteneriat real între stat și sectorul energetic, fie că vorbim de companii private sau publice. Investițiile străine au potențialul să genereze mai multe locuri de muncă în România și mai multe taxe la bugetul local, iar companiile de stat trebuie depolitizate în continuare pentru a face performanță. Politicile energetice se schimbă, e nevoie de o schimbare de paradigmă și la nivelul abordării acestei relații care, din păcate, în ultimii 31 de ani a mers cu aceeași inerție într-o direcție care nu a permis României să își pună în valoare competența și priceperea oamenilor care lucrează în sector.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
