Oricât de ignorată, criticată sau desconsiderată ar fi, România astazi ne dă o lecție de curaj, de rigoare și de probitate. Această țară – de câțiva ani încoace îi descopăr substanța și am ales să-i învăț frumoasa limbă – ar putea să fie un exemplu pentru Europa întreagă. În calitate de filosof și cetățean francez și european, aș vrea să elogiez o femeie remarcabilă, care conduce o instituție nu mai puțin remarcabilă, și care permite în sfârșit României, dar și nouă, să avem oarecare încredere în viitor.
Această femeie se numește Laura Kövesi. Numită în 2013 procuror șef de DNA – Direcția Națională Anticorupție –, deja recompensată în 2008 pentru eficiență în lupta împotriva cybercriminalității, și onorată în noiembrie 2014 de New York Times printr-un articol care îi lăuda competența și rezultatele obținute împotriva corupției, această tânără magistrată întruchipează o Românie nouă și o altă democrație posibilă, care ar ști să îmbine putere și etică, eficiență și integritate, dezvoltare și răspundere.
Precum alte țări, România este amenințată de gangrena corupției mafiote care roade statul la toate etajele, proliferează în toată sfera politică și le descurajează voințele cele mai bune. Scandalurile se țin lanț : trafic de influență, abuz în serviciu, licității trucate, mită și șpagă, escrocherii la fonduri europene, afacerism în domeniu imobiliare, cârdășie mafiotă, conflict de interese, incompatibilitate de funcții, fals în declarație de avere, îmbogătire nelegitimă… Paleta e cvasi nemarginită. Românii sufocă în duhoarea putredă a afacerismului copleșitor care fără curmare își întinde imperiul de acum douăzeci și cinci de ani pe ruinele comunismului. Trebuia ca un Hercule să vină pentru curățarea grajdurilor lui Augias. Laura Kövesi sau Hercule la București.
Vântul a început să bată în altă direcție. Mai întâi trebuie să o elogiem pe o altă femeie de care Laura Kövesi a fost precedată pe drumul acestei metamorfoze, și fără de care nimic n-ar fi fost posibil : doamna Monica Macovei. În 2004 fostul președinte Băsescu – ale cărui discernământ și vederi înalte trebuie să le salutăm măcar la punctul acesta – știuse cum trebuia să răspundă neliniștilor și solicitărilor formulate de instanțele europene, alegând-o pe Monica Macovei drept Ministru al Justiției. Această magistrată cinstită și hotărâtă a reușit să doteze justiția țării cu instituții care erau necesare bunului public. În primul rând ea conferise DNA-ului, care rămăsese o scoică goală, independență și putere ; apoi, în 2007, crease Agenția Națională pentru Integritate (ANI), însărcinată să controleze declarațiile de avere din partea a 300.000 de funcționari și aleși, toți supuși la această procedură. Deci a fost meritul Monicăi Macovei, acum Eurodeputat, să deschidă drumul și să schimbe fața lucrurilor.
Dar roata s-a întors cu atât mai mult cu cât Hercule este acum la treabă, arătând o competență și o energie însoțite de o probitate fără pereche. Se înțelege bine cum Laura Kövesi a devenit cea mai temută femeie din România și de ce are constant la dispoziție o protecție apropiată, deoarece i-a găbjit deja pe mai mulți miniștri, președinți de județe, parlementari, șefi de societați publice : dintre ei, mai ales, unele personaje de vârf și moguli, așa cum Voiculescu, fostul colaborator al Securității, devenit afacerist miliardar, pedepsit la zeci de ani de închisoare, sau așa cum Adrian Năstase, fostul Premier, condamnat la patru ani, or, mai recent, mediatica figură Elena Udrea, fostul Ministru al Dezvoltării și Turismului, cercetată și în stare de arest, pusă în detenție preventivă, după ce Camera Deputaților i-a votat ridicarea imunității. Chiar dincolo de individualități, ultimele anchete ale DNA-ului arată corupția politicienilor organizată în rețele, cu colosale sume de bani în joc – precum în dosarul numit « Microsoft ». Punct interesant : doamna Procuror șef nu numai că face anchete și obține condamnarea vinovaților, dar pe lângă aceasta cere să fie înapoiați Statului banii pe care ei i-a furat. Astfel justiția bine gândită are o consecință foarte concretă : pe când țara caută cu disperare să mărească resursele budgetare, nu este puțin lucru ca statul român să fie în stare să recupereze miliardele deturnate de către profitori și acaparatori de toate soiurile, care l-au ronțăit sau stors cu nerușinare.
Desigur nimic nu este încă dobândit, și se poate bănui că turnători, reglări de conturi, compromisiuri toxice iau parte la aceste scandaluri care înfloresc astăzi – ca să nu mai spun de jocul serviciilor de informație. Dar nu are importanță ! În urma alegerii surprinzătoare a lui Klaus Iohannis ca președinte al României în noiembrie trecut, munca Laurei Kövesi, ajutată de o bună echipă, rămâne de neînlocuit și indispensabilă, deoarece poate contribui într-un fel deosebit să dea din nou un pic de speranță unei părți din țară, adica tinereții. Democrația în general, și românească în particular, are nevoie astăzi de simboluri tari. Subiectele privind banii obștești și răspunderea politică sunt mari mize în joc de acum înainte. E timpul să sesizezăm cât de necesară este etica pentru dezvoltarea unei țări, nu numai deoarece corupția o sărăcește material, ci și pentru că le descurajează pe talentele numeroase, care prea deseori sunt îndemnate să își părăsească țara, ca să-și caute un destin altundeva – precum tinerii medici, învățați și foarte bine pregătiți, care, mai mult ca niciodată, pleacă numeroși să practice medicina în Vestul Europei.
Pe terenul corupției, oricum, Europa și SUA au dreptate să se arate vigilente, chiar exigente. E timpul ca oamenii politici să fie conștienți că viitorul țării lor se joacă acum. Dacă, din nefericire, ei ar căuta să restrângă puterile DNA – așa cum unii deja o reclamă –, dacă ar intenționa să o discrediteze pe Laura Kövesi, susținând că succesele ei deschid timpul « republicii procurorilor » – așa cum a spus literal un pretins « responsabil » politic –, atunci riscul ar fi mare să fie închisă din nou ușa care se întredeschide astăzi. În cazul aceasta, Hercule n-ar putea să se mulțumească să curețe grajdurile lui Augias, ci ar trebuie să ne descotorosească de hidra din Lerna ; dar ar fi nu mai puțin de temut ca unii nu să dorească să se descotorosească de Hercule însuși, victimă a vreunei noi camași a lui Nessos – chiar dacă e bine cunoscută valoarea « bodyguarzilor » din poliția românească…
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
