Mesajul alegerilor din SUA: miza alegerilor e functionarea democratiei insasi
Marti, 4 noiembrie, au avut loc alegeri in Statele Unite. Cum Republicanii detin acum majoritatea locurilor si in Senat si in Camera Reprezentantilor, comentatorii sunt ingrijorati pentru soarta proiectelor politice ale Presedintelui Obama care, cel mai probabil, vor fi blocate pentru urmatorii doi ani. Miza acestor alegeri – pe langa castigarea puterii sau a majoritatii de catre un partid sau altul – este functionarea democratiei si a echilibrului puterilor in stat. (Da, americanii dezbat foarte mult problema democratiei lor pe care o vad functionand din ce in ce mai greoi!) De altfel, in ciuda victoriei, Republicanii sunt constienti de importanta modului in care vor exercita aceasta putere: alegerea inteleapta a proiectelor venite dinspre Casa Alba pe care le vor bloca sau sustine, felul in care vor superviza administratia si solicita responsabilitate din partea acesteia, actiunile in care bipartizanatul va conta mai mult decat clivajele politice. Asa cum declara pentru Washington Post un fost senator republican, Trent Lott, chiar daca acordul bipartizan e atins in proiecte aparent mici, daca le duci la indeplinire si arati ca lucrurile se intampla, acest tip de acord politic va deveni contagios.[1] De cealalta parte, tabara democrata, dar si unii analisti arata ca Republicanii sunt o majoritate fara viziune, ca le lipseste leadershipul si ca mai devreme sau mai tarziu disensiunile interne vor deveni inamicul acestei majoritati, mai mult decat oponentii politici. Pana sa se adevereasca aceste predictii insa, blocajul institutional si modul responsabil de a exercita checks and balances sunt ingrijorari reale. (Asa cum si in Romania ar trebui sa fie ceva mai mult in aceasta campanie.)
Pe langa discutia despre implementarea valorilor democratiei si echilibrul puterilor (care trebuie sa functioneze in interesul cetateanului, iar nu al partidelor!), alegerile din SUA sunt relevante pentru Romania si regiunea in care ne aflam din perspectiva posibilelor schimbari la nivelul politicii externe. O majoritate republicana creeaza asteptari mai mari privind investitii crescute in capabilitati si operatiuni militare, pozitii mai ferme privind zonele in care interesul strategic al SUA trebuie sustinut – speram aici un angajament mai ferm si in Europa de Est – si o deschidere mai mare fata de proiectele de acorduri comerciale, mai ales in ceea ce priveste exporturile de energie. Desigur ca agenda vine dinspre Casa Alba, iar semne majore de schimbare a abordarii in politica externa nu sunt asteptate aproape de nimeni inainte de alegerile prezidentiale din 2016. Desi Biroul pentru Afaceri Europene si Euro-Asiatice a aratat constant angajamentul ferm fata de regiunea Europei Centrale si de Est, Secretarul de Stat John Kerry a omis intr-o discutie publica[2] despre interesele strategice ale SUA in lume acum doua saptamani orice referire la Ucraina, relatia cu Federatia Rusa sau orice fel de interes strategic al Statelor Unite in Europa Centrala si de Est. Politica fata de regiune ramane fara o strategie clara, problema care nu va fi rezolvata pe termen scurt nici macar de o majoritate Republicana in Congres.
Democratia e si o optiune strategica
Operationalizarea democratiei si a principiului separatiei si controlului puterilor reprezinta la nivel macro si miza alegerilor parlamentare din Ucraina de acum doua saptamani, dar si a alegerilor prezidentiale din Romania. Alegerile pun in discutie functionarea unor institutii fundamentale ale statului, capacitatea acestora de a traduce pasnic si echitabil optiunile cetatenilor, dar si o alegere valorica. Pentru Ucraina aceasta alegere motivata de valori e in mare parte o decizie care vizeaza orientarea strategica a tarii. Cele doua treimi din locurile din parlament castigate de cei care sustin o viziune pro-Vest reprezinta o promisiune asemanatoare celei facute de natiunile central si est europene acum 25 de ani. Alegerile din Luhansk si Donetk de saptamana trecuta umbresc insa aceasta promisiune, amintind faptul ca optiunile Ucrainei vor fi greu de pus in practica in conditiile divizarii teritoriale si a nerecunoasterii legitimitatii guvernarii de la Kiev de catre intreaga populatie. De asemenea, polarizarea electoratului ucrainian intre doua proiecte de societate incompatibile, care se adauga separatismului teritorial alimentat de Moscova, nu vor transforma succesul fortelor democratice intr-unul usor de gestionat in termenii politicilor concrete.
Intr-o oarecare masura si alegerile din Romania au aceasta dubla semnificatie strategica. Pe de o parte, avem viziunea de tara a candidatilor – atat cat am putut sa ne dam seama care ar fi – in privinta guvernantei interne si a problemelor legate de institutionalizarea democratiei – de la disfunctionalitatile observate in organizarea alegerilor, pana la temerile legate de functionarea institutiilor dupa alegerea noului presedinte, a echilibrului sau monopolului puterii de catre o singura forta politica si a intaririi statului de drept. Pe de alta parte, avem viziunea de tara a candidatilor – si cu greu am putut sa ne dam seama care ar fi – in privinta orientarii de politica externa a Romaniei, incluzand aici pozitionarea strategica la nivel regional si valorile la care Romania adera si care ar plasa-o ferm in familia occidentala. Langa o Ungarie unde democratia liberala se clatina, o Bulgarie tot mai captive intereslor politice obscure interne si externe si o Ucraina unde razboiul nu s-a incheiat, ar fi de asteptat ca discursul prezidentiabililor sa ne spuna unde vor plasa Romania, intern si extern, si cum. Poate ca in loc sa repetam papagaliceste importanta apartenentei la UE si NATO, ar trebui sa ne intrebam si ce substanta putem da acestor afirmatii. Uitandu-ne spre vecinii Romaniei nu mai e atat de clar ca Pax Europaea e de neclintit, iar comunitatea de valori la care ne-am angajat acum 25 de ani ne inspira la fel de mult patos. Provocarile la adresa functionarii democratiei merg – asa cum sustinea Victoria Nuland – mana in mana cu optiunile strategice. Acest mesaj a fost transmis, in formulari diferite, si la Bucuresti la inceputul acestui an, si mai recent la Washington (la conferinta CEPA din 2 octombrie) si la Kiev (la aniversarea Universitatii Shevcenko pe 7 octombrie).
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
