Viteza și eficiența cu care USL s-a instalat, tentacular, la putere îmi dau fiori reci. Graba suspectă cu care colonizează instituțiile statului face să pălească orice precedent PDL-ist. Schimbarea fulgerătoare a prefecților și a secretarilor de stat, graba de a adopta o lege electorală favorabilă dar profund nedemocratică și presiunile asupra presei, începând cu TVR Info, unde jurnaliști incomozi au fost deja suspendați, sunt tot atâtea simptome ale naturii totalitare a noii puteri.
Mult mai îngrijorătoare au fost atacurile, deocamdată piezișe, împotriva ANI, DNA și a procurorului general, precum și amenințările voalate ale noului ministru al Justiției și ale mentorului său, aflat la câțiva pași de un verdict definitiv într-un lung proces de corupție.
Pe lângă acestea, analfabetismul, plagiatul sau conflictele de interese sunt biete, umane scăpări ale unor personaje marginale. În spatele oamenilor recenți promovați de actuala guvernare, se întinde, spectral, umbra trecutului întunecat al României.
Umbra însoțită de ecou, căci tehnicile de comunicare folosite de USL, în principal prin intermediul organului de propagandă Antena 3, au un puternic iz comunist. Calomnia, dezinformarea, manipularea sunt vechile tovarășe ale noilor tovarăși. Violența de limbaj nu este decât manifestarea publică, acceptabilă într-o societate cu standarde tot mai laxe, a agresivității politicienilor USL.
Dincolo de metehnele, până la urmă previzibile, ale actualei puteri, nu a scăpat privirilor avizate reactivarea discursului și acțiunii pro-moscovite, de la înfierarea „fascistului” Băsescu și trâmbițarea admirației față de Putin până la pavarea drumului Gazprom în mai subtilul, dar redutabilul război energetic. Să nu uităm că guvernul Ungureanu a fost dărâmat de o moțiune care avea în centru opțiunea: gaze de șist vs. accentuarea dependenței de gazele rusești. Dacă privim și la ce se întâmplă în Occident, înțelegem că războiul rece nu s-a terminat. Stânga socialistă, comunistă și ecologistă – puternic stipendiată de URSS până în 1991 – e pe cale să îngenuncheze energetic și militar Occidentul. Retorica antimilitaristă sau cea ecologistă sunt favorabile Moscovei: Germania s-a livrat energetic Gazprom pe vremea lui Schröder și continuă să o facă prin dezafectarea absurdă a centralelor nucleare, iar Franța pare să îi calce, mult mai timid deocamdată, pe urme. Retragerea anunțată a trupelor franceze din Afganistan e un alt semnal al dezangajării occidentale în cadrul NATO.
Falia între stânga și dreapta desparte, în continuare, două viziuni asupra lumii, două civilizații. În 2012 nu vom avea de ales doar între traseiștii PDL și cei ai USL, între baronii portocalii (sau verzi, mai nou) ai unora și cei roșii ca sângele ai celorlalți, între găleata unora și puiul congelat al celorlalți, între autostrăzile meschine ale unora și cele utopice ale celorlalți. Nu. Ca în 1990, 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, vom avea de ales între Occident, oricât de dezvrăjit și Asia. Între libertatea presei și o justiție în curs de autonomizare, și călușul pregătit de socialiști și acoliții lor. Între democrație, oricât de coruptă, și autoritarism, cu atât mai redutabil pentru spiritul european cu cât e mai eficient.
Ca în primii ani ’90, lupta e inegală. Un USL profilat, îngrijorător, la 60% din intenția de vot cu greu poate fi contracarat de un PDL aflat la ora decontului. Oricâte i-am reproșa, până iese din raclă Albă-ca-Zăpada – dacă se mai deșteaptă vreodată – PDL reprezintă, în logica electorală a anului 2012, singura și ultima redută a dreptei, împotriva căreia se dezlănțuie acum furia noului hegemon. Zdrențuit și trădat, PDL rămâne partidul care, cu toate păcatele sale, a guvernat responsabil, a permis justiției să-i aresteze primari și parlamentari și a tolerat, cu un preț enorm, presa ostilă – ceea ce, se vede limpede, USL nu este dispus să facă.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
