Demența și depresia sunt într-o strânsă legătură. Deși se credea că depresia apărută la bătrânețe este un simptom precoce al demenței, un nou studiu făcut pe un număr foarte mare de persoane arată că depresia apărută oricând la maturitate crește riscul de demență la bătrânețe.
Persoanele care suferă de depresie au un risc de două ori mai mare de a dezvolta demență la bătrânețe, a constat un nou studiu realizat de Penn Medicine și publicat în Jama Neurology. Studiul a urmărit 1,4 milioane de danezi timp de aproape patru decenii. Deși se credea că depresia apărută la bătrânețe este un simptom precoce al demenței, noul studiu arată că diagnosticul de depresie din orice moment al vieții de adult crește riscul de demență la bătrânețe.
„Studiile anterioare, efectuate pe eșantioane mai mici și cu timpi de urmărire mai scurți, au arătat în mod constant legătura dintre demență și depresia diagnosticată mai târziu în viață, dar cu analiza noastră pe termen lung, am reușit să estimăm cu precizie asocierea dintre demență și depresie pe durata vieții unui individ”, a explicat dr. Holly Elser, medic neurolog implicat în cercetare. Legătura între depresie și demență există indiferent de vârsta la care este pus diagnosticul de depresie.
Astfel, rezultatele studiului arată că depresia la adulții tineri, dar și la cei de vârstă mijlocie, crește riscul de a dezvolta demență. Iar acest risc este mai mare pentru bărbați. Cu toate acestea, riscul de a face demență la bătrânețe nu a crescut în rândul celor care, după diagnosticul de depresie, au primit antidepresive în termen de șase luni de la diagnostic.
Care este legătura dintre depresie și demență?
Majoritatea studiilor anterioare au examinat legătura dintre depresia târzie (care apare la persoanele cu vârsta de 60 de ani sau mai mult) și riscul de demență. Având în vedere natura variabilă a debutului depresiei, incidența ridicată a depresiei la vârsta adultă tânără și la vârsta mijlocie, dar și perioada preclinică lungă până la diagnosticul de demență, studierea depresiei timpurii i-a făcut pe oamenii de știință să se gândească dacă depresia nu este, de fapt, un factor de risc al demenței, care se manifestă cu mulți ani.
„Depresia și demența pot provoca modificări similare în creier”, a declarat pentru Fox News Digital dr. Rehan Aziz, psihiatru care nu a făcut parte din studiu. „Depresia provoacă reducerea unei zone din creier responsabilă cu crearea de amintiri recente. În timp ce această contractare este reversibilă cu tratament specific depresiei, este posibil să aibă efecte mai târziu în viață”. Psihiatrul spune că dincolo de această micșorare, depresia creează și inflamația creierului, ceea ce poate afecta anumite substanțe din creier care, mai târziu în viață, ar putea genera probleme de memorie.
Depresia și formele ei frecvente
Depresia (cunoscută și sub numele de depresie majoră, tulburare depresivă majoră sau depresie clinică) este o tulburare de dispoziție comună, dar gravă. Aceasta provoacă simptome severe, care afectează modul în care o persoană se simte, gândește și se ocupă de activitățile zilnice, cum ar fi somnul, mâncatul sau munca.
Există diferite tipuri de depresie, dintre care unele se dezvoltă din cauza unor circumstanțe specifice.
- Depresia severă include simptome de dispoziție depresivă sau de pierdere a interesului care interferează cu activitățile zilnice și durează, de cele mai multe ori, timp de cel puțin 2 săptămâni.
- Tulburarea depresivă persistentă (numită și distimie sau tulburare distimică) constă în simptome mai puțin severe ale depresiei care durează mult mai mult, de obicei timp de cel puțin 2 ani. Adesea, însă, tulburarea are caracter cronic.
- Depresia perinatală este depresia care apare în timpul sau după sarcină. Depresia care începe în timpul sarcinii este depresia prenatală, iar depresia care începe după nașterea copilului este depresia post-partum.
- Tulburarea afectivă sezonieră este așa-numita „depresie de iarnă”, care vine și pleacă odată cu anotimpurile, simptomele începând de obicei la sfârșitul toamnei și începutul iernii și dispărând în primăvară și vară.
- Depresia psihotică este o formă severă de depresie în care o persoană prezintă simptome de psihoză, cum ar fi iluzii (sentimente intense de lipsă de valoare, eșec sau comiterea unui păcat) sau halucinații (aud sau văd lucruri pe care alții nu le aud sau nu le văd).
Persoanele cu tulburare bipolară (numită anterior depresie maniacală sau boală maniaco-depresivă)
experimentează episoade depresive, în timpul cărora se simt triste, indiferente sau fără speranță, combinate cu un nivel foarte scăzut de activitate.
„Atenție, tristețea și depresia nu sunt același lucru. Toată lumea experimentează stări de tristețe din când în când, dar acest lucru nu are nicio legătură cu depresia și nici nu crește riscul de demență”, a specificat dr. Aziz. Depresia clinică se simte ca și cum viața a fost oprită, pusă pe pauză; afectează munca de zi cu zi, relațiile și grija față de ei înșiși, completează psihiatrul.
Ce este demența?
Demența este pierderea funcționării cognitive - gândirea, amintirea și raționamentul - într-o asemenea măsură încât afectează viața și activitățile de zi cu zi ale unei persoane.
Unele persoane cu demență nu își pot controla emoțiile, iar personalitățile lor se pot schimba.
Demența variază în severitate de la stadiul cel mai ușor, când abia începe să afecteze funcționarea unei persoane, până la stadiul cel mai sever, când persoana trebuie să depindă complet de alții pentru activitățile de bază ale vieții de zi cu zi.
Există o legătură biologică între depresie și demență?
Cercetătorii au recunoscut limitările studiului și necesitatea unor cercetări suplimentare. Cazurile de depresie sunt în creștere în toată lumea. Atât ratele, cât și severitatea simptomelor depresive au crescut semnificativ odată cu pandemia, avertizează specialiștii.
„Este încă neclar ce mecanisme din depresie cresc riscul de demență”, scrie dr. Elser în comunicatul de presă al studiului. „Și sper să văd noi cercetări care să evalueze dacă legătura dintre depresie și demență poate fi una biologică, un rezultat al comportamentelor asociate cu depresia, cum ar fi izolarea socială și alte schimbări în comportamentele-cheie de sănătate sau o combinație a acestor mecanisme”, a mai spus neurologul.
Sursa foto: Dreamstime.com
