În cadrul unei miniserii video, realizată împreună cu jurnalistul specializat în Orientul Mijlociu Cătălin Gomboș, încercăm să explicăm care sunt rădăcinile conflictului dintre israelieni și palestinieni, dincolo de ce se vede acum la televizor. Primul episod este despre cele trei mari obstacole în calea unei păci durabile: situația refugiaților palestinieni, coloniile evreiești din Cisiordania și statutul Ierusalimului.
Principalele idei ale discuției cu Cătălin Gomboș referitoare la coloniile evreiești din Cisiordania și Ierusalimul de Est:
În acest moment, potrivit datelor publice din „Strategia comună europeană pentru sprijinirea Palestinei” în perioada 2021-2024, pe teritoriul Cisiordaniei și Ierusalimului de Est trăiesc peste 640 mii de coloniști israelieni, care reprezintă 20% din totalul populației.
Colonizarea teritoriilor palestiniene a început după războiul din 1967, așa-numitul „Război de șase zile”, purtat de Israel cu statele arabe din jur. Războiul a fost declanșat de Israel, ca „o lovitură preventivă” deoarece se aștepta să fie atacat de statele arabe, Egipt, Siria și Iordania.
Israelul a obținut o victorie rapidă datorită superiorității tehnologice, în primul rând a aviației, dar și a pregătirii de luptă a militarilor ce era net superioară arabilor.
În urma acestei victorii au fost ocupate mai multe teritorii ale statelor arabe: Cisiordania care era sub administrarea Iordaniei, Ierusalimul de Est care, de asemenea, era sub administrare iordaniană, Înălțimile Golan ce aparținea sirienilor, Fâșia Gaza și Peninsula Sinai - parte din Egipt.
După 1967, Israelul a început să înființeze colonii în regiunile ocupate. Ulterior, după procesul de pace cu Egipt și acordurile de la Camp David, Israelul s-a retras din Peninsula Sinai, iar coloniile de acolo au fost desființate.
După acordul de la Oslo din 1993, când s-au făcut primii pași pentru procesul de pace cu palestinienii , a urmat și retragerea din Fâșia Gaza, unde erau aproximativ 40 de colonii evreiești.
Retragerea a fost una cu scandal, oameni din toată lumea au putut vedea la televizor coloniști israelieni care erau practic târâți de către militari pentru că nu voiau să plece de acolo. Pentru opinia publică israeliană a ajutat faptul că de operațiune s-a ocupat Ariel Sharon, „poate era cel mai respectat general al țării”, o persoană căruia nimeni nu-i putea contesta patriotismul. Chiar și așa, decizia de renunțare la coloniile din Gaza a fost contestată la vremea respectivă.
De ce au construit israelienii colonii în teritoriile ocupate?
Pentru că nu mai voiau să plece niciodată de acolo. De asemenea, există și motivele evreilor religioși care consideră că Israelul trebuie să se extindă în așa-numitul „Israel Mare”, care să includă, într-una dintre variante, Cisiordania și alte teritorii istorice.
Desigur, există și interpretări, contestate inclusiv de sioniști, că Israelul ar putea să se extindă chiar până la Nil și Eufrat (teritoriile Egiptului, Siriei și Irakului) sau doar pe actualul teritoriu al Iordaniei. Unele argumente sunt în Biblie, religioase, care se amestecă cu argumente naționaliste, dar care fac trimitere la Israelul de unde evreii au fost alungați acum 2 mii de ani.
Există, de asemenea, și argumente strategice pentru că fără Cisiordania țara ar fi una extrem de îngustă și foarte greu de apărat. „Pentru orice comandant militar, un teritoriu mic, din care nu ai unde să te retragi, pentru că ai în spate marea, este o mare problemă. Și atunci, dacă poți să-ți duci liniile de apărare mai încolo și eventual să și colonizezi în zona, să ai propria ta populație acolo, să nu fie o populație străină și potențială ostilă, este cu atât mai bine”.
Coloniile au început să fie construite în 1967, dar ulterior au fost susținute indiferent de coloratura politică a guvernului israelian, chiar dacă ele sunt declarate ilegale de comunitatea internațională.
De asemenea, există colonii care sunt declarate ilegale chiar de statul Israel: în jur de 100 sunt construite fără aprobarea guvernului, de diverse grupuri de evrei.
Coloniile din Cisiordania sunt construite de cele mai multe ori în locuri deja populate de palestinieni, cum ar fi în Ierusalim, Hebron.
Colonia din Hebron face parte din categoria celor care urmăresc locurile biblice, sfinte, sau asociate cu evenimente importante. În Hebron sunt mormintele Patriarhilor și tot acolo a avut loc și un masacru comis de extremiștii arabi împotriva evreilor în 1929.
Colonia israeliană Hebron este construită deasupra orașului vechi și este, practic, o fortăreață, păzită de o armată considerabilă, astfel încât cele două populații să nu interacționeze.
Un fapt stânjenitor este acela că deasupra centrului istoric al orașului, acolo unde este bazarul de pildă este montată o plasă din metal pentru a-i proteja pe palestinieni de obiectele aruncate de israelienii din colonie.
Există și familii palestiniene care au refuzat să plece, și au rămas acolo unde este colonia israeliană, iar incidente violente au loc frecvent între cele două părți. Uneori oamenii, și de o parte și de alta, sunt omorâți în aceste confruntări.
Cum sunt coloniștii israelieni, cei care aleg să trăiască în mijlocul unei populații ostile?
Hebron. Drumul către Moscheea Ibrahim este acoperit cu o plasă de protecție. Deasupra este o colonie israeliană. FOTO: Gabriel Bejan / HotNews.ro
Principalul factor care-i stimulează pe coloniști este credința, deci sunt oameni religioși.
De asemenea, mai este și aspectul financiar pentru că statul sprijină coloniile: este mai ieftin să-ți faci o casă într-o colonie decât în restul Israelului, care este o țară foarte scumpă.
Riscurile sunt pe măsură, mulți coloniști sunt înarmați și de multe ori reprezintă ținta atacurilor. „E puțin probabil ca aceștia să poată fi luați prin surprindere de vreun atac, spre deosebire de cei din chibuțurile aflate la granița cu Gaza.”
Anul acesta a existat cel puțin o localitate palestiniană devastată de un atac al unor coloniști israelieni. Dar astfel de confruntări au existat frecvent în anii trecuți.
Formațiunile politice care reprezintă coloniștii israelieni sunt asociate cu extrema dreaptă, sunt la marginea eșichierului politic, dar sunt extrem de influente.
După atacul Hamas din 7 octombrie, dacă citești presa israeliană, poți afla că s-au întețit confruntările dintre coloniștii israelieni și localnicii palestinieni.
Premierul Benjamin Netanyahu face parte dintre politicienii care guvernează în coaliție cu partidele ultra-religioase și cele ale coloniștilor, care nu se confundă. „Dar dincolo de calculul politic există și o reverență în Israel pentru cauza coloniștilor, pentru ceea ce fac ei acolo, cumva legată de destinul biblic, istoric al Israelului.”
Din cauza coloniilor, Cisiordania este formată în acest moment din 100-200 de enclave, care sunt ocupate într-adevăr de palestinieni, dar separate între ele, pentru că drumurile principale și cele secundare sunt controlate de armata israeliană. Din acest motiv până nu sunt retrase, un stat viabil palestinian este imposibil de creat, mai ales că Israelul nu pare dispus să-și abandoneze propriii cetățeni în mijlocul unui teritoriu arab, indiferent câte garanții ar primi.
Statutul Ierusalimului, unul din marile obstacole în calea păcii
Ierusalim, Valea Judecății. FOTO: Gabriel Bejan / HotNews.ro
Pentru evrei, Ierusalimul reprezintă locul unde a fost Templul lui Solomon, distrus și reconstruit de mai multe ori. Ultima dată a fost distrus de romani acum 2000 de ani.
Acum a mai rămas doar baza templului la piciorul muntelui pe care s-au construit moscheile.
Ierusalimul a fost împărțit până în 1967 în două părți, una israeliană și cealaltă palestiniană.
Toate explicațiile despre problemele refugiaților, coloniștii și statutul Ierusalimului pot fi găsite în video-ul de pe canalul HotNews.ro de YouTube.
Cătălin Gomboș a fost corespondent de război Radio România în Irak și Afganistan între 2003 și 2008: interesul său pentru Orientul Mijlociu datează însă din perioada 1993 – 1997, când a locuit și a studiat în regiune.
În episoadele următoare vom vorbi despre războaiele arabo-israeliene, istoria Islamului și alte subiecte relevante pentru înțelegerea actualului conflict.
57
39
