Desi in mod obisnuit este o greseala sa deschizi platforme de dezbatere capetelor patrate, acum vom face o exceptie pentru partidul anti-european de extrema dreapta din Marea Britanie, UKIP, condus de Nigel Farage. Ne scuza faptul ca majoritatea cititorilor acestui site nu pot vota in Regatul Unit.

Acest Nigel se adreseaza huliganului latent in fiecare din oamenii cu drept de vot, sperand ca suficienti din acestia au mintea atat de intunecata de ura incat sa isi prostitueze sufragiul pentru niste idei care doar condamna, fara a oferi nimic concret in locul golului ce va ramane dupa ‘purificarea’ sugerata.

Marta Andreasen, fost membru important (fost trezorier) al UKIP si parlamentar European, proaspat inscrisa in Partidul Conservator, care a criticat in repetate randuri practicile contabile favorabile fraudelor din Comisia si din bugetele Uniunii, a semnalat luna aceasta cultul personalitatii care deja s-a cristalizat in jurul lui Farage in partid si care le afecteaza grav sansele de success oricum subtiri. “Nigel ii promoveaza pe oamenii care sunt de accord cu el si care ii vor fi recunoscatori ca au primit postul si nu-l vor contrazice niciodata,” a declarat Marta pentru London Loves Business. In continuare, ea spune ca “sub conducerea lui, partidul a devenit o dictatura. E un mod Stalinist (n.r. - !!!) de a opera si nu ii pasa de membri de la nivelul local.” Alt punct deloc surprinzator in interviul Martei este ca “lui Nigel nu ii plac femeile. Nu va tolera femei cu un anumit grad de inteligenta. Considera ca locul femeii este in bucatarie sau in dormitor.”

Cam atat despre profilul personal al liderului. Mai departe nu cred ca are rost sa mergem cu caracterizarea, pentru ca daca nu isi poate asigura loialitatea propriului partid inainte de a avea ceva serios de impartit (adica bani, putere, functii) e de prisos sa facem jocul intregii media din UK si sa ii acordam credit doar pentru ca e extremist.

Sa ne uitam putin de sus atunci, poate intelegem cum a reusit UKIP sa bage frica in conservatori si sa le radicalizeze discursul.

Sunt undele aceluiasi curent care a adus dreapta inapoi la putere in Europa, dar Marea Britanie nu a fost niciodata un teren propice pentru fascisti. Multi cetateni britanici de clasa muncitoare si-au pierdut ajutoarele, se inchid spitale, se fac privatizari si in general se taie cheltuieli publice peste tot, ceea ce evident a creat nemultumire.

Liberal-democratii au dezamagit foarte mult prin impotenta in coalitia asta, impingandu-si o parte din electorat spre UKIP din pura disperare. UKIP e un partid cu radacini in fascism populist si cu legaturi inca vii cu celelalte partide de tip mascat neo-nazist de prin Europa, care acum se defineste prin 'non-rasism', anti-Uniunea Europeana, anti-multiculturalism, anti-imigratie, etc. In ciuda amplelor cercetari, nu am vazut solutii coerente venind de la ei pana acum. Un candidat de-al lor a mers atat de departe incat a propus un moratoriu pe migratia din Romania, ceea ce ilustreaza perfect demagogia inconstienta practicata de Partidul Independentei Regatului Unit (traducere verbatim).

Din fericire pare doar un circ - daca D.C. se gandea serios la un referendum UE, nu ar fi cerut un nou mandat in schimb, ci l-ar fi organizat inainte de 2015. Discursul sau de luna trecuta a fost menit pentru media: sa ia ‘mingea’ din terenul UKIP, sa tempereze frica publicului de necunoscut si sa ii satisfaca pe mai marii partidului Conservator.

E o manevra clasica sa directionezi nesiguranta generala spre straini. Problemele reale sunt deficitul democratic din Uniune - o trauma care va trebui tratata mai devreme sau mai tarziu - si taierea cheluielilor publice. Cameron se preface ingrijorat de romani si bulgari tot pentru a atrage simpatia potentialilor sustinatori ai UKIP, dar realist vorbind nu se va putea face nimic in legatura cu liberalizarea pietei muncii - si nu se va vrea, pentru ca economia are nevoie de forta solida de munca in toate domeniile. Englezii in special au un orgoliu liberal care ii impiedica sa accepte ideea ca fac parte egala dintr-o comunitate cu tari foste totalitar-comuniste si de la asta vine scandalul, si totodata usurinta cu care romanii si bulgarii sunt aratati cu degetul. Cu toate astea, UKIP nu are deloc stofa de partid major in Westminster, in parte si pentru ca toata Scotia le da cu flit.

Cred ca Partidul Romania Mare (daca mai exista) ar fi o comparatie relativ corecta cu UKIP, cu exceptia faptului ca Nigel Farage este mai putin periculos decat Corneliu Vadim Tudor, pentru ca setea lui Nigel de putere e prea evidenta si ii lipseste fanatismul esential oricarui lider de extrema dreapta. In plus, popularitatea sa are la baza o panica economica, iar laburistii inca nu au decis o strategie, lasand apele sa se linisteasca o vreme.

Am impresia ca in 2015 partidul laburist va fi invingator, pentru ca UKIP au spus deja cam tot ce aveau de spus si e inca prea devreme, iar teroarea trebuie mentinuta vie ca sa functioneze. Laburistii sunt niste hiene oportuniste care nu vor ezita sa promita orice ii va aduce la putere - si ei pot conta mereu pe votul imigrantilor, ceea ce nu este cazul UKIP sau al conservatorilor. Un 12% asigurat de imigranti, plus cheltuieli publice mari si acceptarea referendumului - asta cred ca va fi in final strategia castigatoare a Labour. De notat ca ei au de doua ori mai multi consilieri locali decat Conservatorii in urma alegerilor din 2012 - un avantaj mare pentru urmatoarea campanie generala.

In concluzie, UKIP face conservatorilor o favoare de scurta durata oferind publicului o distractie de la incompetenta crasa de care a dat dovada actuala putere. Seniorii partidului acestuia din urma sunt satui de Cameron si ii pun tot mai des bete in roate pentru ca s-a dovedit stangaci, nehotarat, si, cel mai grav, nepopular - chiar ‘papagal’, zic unii – pregatindu-l din umbra pe Boris Johnson sa-l inlocuiasca.

In media nu se tine foarte mult cont de potentialul pe termen lung al UKIP pentru ca e prea profitabil sa ii tratezi ca pe o amenintare sau alternativa, in functie de cine spune povestea. Chiar si Daily Mail, cel mai notoriu ziar de dreapta evita sa ii sustina, infatisand mai degraba o predilectie timida pentru conservatori.

Vor prinde cateva locuri in parlament, probabil in opozitie unde le e locul firesc - ceea ce e sanatos avand in vedere ca si cei mai frustrati cetateni au nevoie de reprezentare politica - dar nu vad sa devina echivalentul Golden Dawn. Sper sa am dreptate. Au fost totusi infiintati in '94, si istoria recenta deja i-a ingropat pe BNP si EDL (un fel de Noua Dreapta, ca sa fac o paralela) care au avut la randul lor parte de scurte momente de josnica glorie.

Atata timp cat oamenii voteaza cu portofelul, orice partid cu aspiratii mari trebuie sa prezinte o solutie viabila la nivel teoretic pentru restaurarea cresterii economiei, sau macar a pietei muncii si nivelului de trai.

Desigur, istoria arata ca publicul este capabil de fapte imprevizibile si irationale, dar din pacate democratia este deocamdata singura cale corecta de a impune un sistem social. Partile intunecoase ale acestei matrici se vad mai nou in Grecia, unde acum cateva zile politia l-a batut mar pe un turist american de origine africana sub suspiciunea vaga ca este imigrant ilegal.

In afara eventualitatii unui alt atac terorist care ar aduce probabil legea martiala, sugerez compatriotilor mei rezidenti in Marea Britanie sa nu se baricadeze in case deocamdata, dar sa completeze formularul de inscriere in electoratul pentru locale si sa nu marseze la propaganda televizata.