La început, a fost o prăvălie oarecare, pitită cumva pe strada Bazaca, în ceea ce acum numim Centrul Vechi al Bucureștiului. Prăvălia exista pe la 1878 și nimeni nu bănuia atunci că „La vulturul de mare cu peştele în ghiare" avea să devină, în anii interbelici, magazinul-fenomen al orașului, locul unde găseai mai cu seamă pânzeturi la care nici cu gândul nu gândeai, la prețuri pentru toată lumea.
E drept, era un magazin elegant și bun, și bună parte din faimă i-a venit de aici, dar celebritatea, așa cum o înțelegem noi și azi, i-a adus-o o campanie publicitară unică în epocă.
În vremurile sale de glorie, magazinul a ajuns să se întindă pe un teren cuprins între trei străzi,. Dar adresa era pe Bazaca, stradă care purta numele unui neamț, Bezaca (locuitorii i-au „stricat" numele), care a făcut parte din armata imperială rusească ajunsă în Principate între anii 1806 și 1812. El a construit, în apropiere de Piața Unirii, un han mare care se numea Hanul Bazaca.
Aici avea să funcționeze, vreme de un deceniu (1830-1840), primul sediu al Agiei Bucureștiului (poliției) ,și tot aici Th. Athanasiu avea să deschidă, la 1878, prvălia lui de textile numită „La vulturul de mare cu peștele în ghiare".
Citește, pe B365.ro, povestea acestui loc emblematic al Bucureștiului, de la apariție și faimă și până la dispariție.
