Numai in anul 2013, Consiliul Concurentei a finalizat 5 investigatii privind trucarea de licitatii (reprezentand aproape un sfert din totalul investigatiilor privind posibile incalcari ale regulilor de concurenta), una dintre acestea conducand la amenzi de 2.8 milioane de euro, iar celelalte patru au fost inchise pentru lipsa de dovezi suficiente pentru dovedirea incalcarii legii concurentei. De asemenea, in 2013, autoritatea de concurenta a deschis doua investigatii privind posibile trucari de licitatii. Durata medie a unor asemenea investigatii este de aproximativ 2 ani.
In ultimii ani, Consiliul Concurentei a acordat o atentie deosebita combaterii si prevenirii trucarilor de licitatii.
Aceasta practica ilegala expune intreprinderile implicate la amenzi de pana la 10% din cifra de afaceri si, de asemenea, persoanele implicate risca sanctiuni penale (deturnarea licitatiilor publice se pedepseste cu pana la 5 ani de inchisoare). Mai mult, spre deosebire de alte incalcari ale articolului 5 din Legea Concurentei nr. 21/1996, in Romania trucarea de licitatii nu poate beneficia de clementa, iar persoanele implicate nu pot beneficia de imunitate sau reducerea pedepsei.
Trucarea de licitatii este o incalcare grava a legii concurentei, simpla sa existenta, chiar daca nu a avut efecte pe piata, fiind suficienta pentru a impune o sanctiune. Participarea la o asemenea fapta expune societatea in cauza la o amenda de pana la 10% din cifra de afaceri, chiar si in situatia in care oferta acesteia nu este declarata castigatoare.
In esenta, trucarea (fraudarea) licitatiilor presupune o intelegere frauduloasa intre intreprinderi concurente, practica savarsita cu scopul de a creste preturile sau de a scadea calitatea produselor sau a serviciilor achizitionate prin intermediul licitatiilor. Aceasta practica are la baza intelegeri secrete intre participanti si se materializeaza prin mai multe tipuri de actiuni ale participantilor, precum, spre exemplu, introducerea unei oferte despre care se stie ca nu va fi acceptata sau care este vadit prea mare, retragerea unei oferte deja introduse, impartirea loturilor pentru care se liciteaza, castigarea licitatiilor prin rotatie sau combinatii ale acestora. Prevederile legii se aplica atat intreprinderilor care participa la licitatii in mod individual, cat si intreprinderilor care participa sub forma unei asocieri.
Anumite sectoare de activitate sunt predispuse unor astfel de intelegeri anticoncurentiale (numar mic de concurenti, bariere mari la intrarea pe piata, conditiile cererii/ofertei, domenii in care se desfasoara frecvent licitatii, produse/servicii similare sau identice etc.). Consiliul Concurentei a fost foarte activ in acest segment si a sanctionat in ultimii ani fraudarea de licitatii importante, precum cele din domeniul marcajelor rutiere, serviciilor de racordare la reteaua de gaze naturale si prestarea de lucrari de modernizare si intretinere a instalatiilor aferente, cele aferente achizitiei de "armament de infanterie" si "aparatura optica".
Investigatiile pot fi declansate atat ex officio (inclusiv ca urmare a unei investigatii sectoriale), cat si in urma unei plangeri depuse chiar de organizatorul licitatiei sau de o intreprindere care a participat la licitatie si suspecteaza fraudarea acesteia. Pentru depistarea licitatiilor trucate autoritatea de concurenta colaboreaza cu alte autoritati statului. Pentru acest scop, in 2010 a fost infiintat Modulul de Licitatii Trucate (MLT) prin care expertii Consiliului Concurentei colaboreaza cu reprezentanti ai altor institutii publice, precum ANRMAP, Unitatea pentru Verificarea si Coordonarea Licitatiilor Publice (UCVAP), CNSC, Corpul de Control al Primului Ministru, Curtea de Conturi, Parchetul de pe langa ICCJ, Departamentul pentru Lupta Antifrauda (DLAF).
In efortul sau de a dovedi trucarile de licitatii, Consiliul Concurentei se bazeaza preponderent pe probe indirecte, circumstantiale, probele directe fiind, de cele mai multe ori, inexistente. Spre exemplu, este putin probabil ca societatile participante la o trucare de licitatii sa semneze o intelegere scrisa in acest sens. In acest context, Consiliul Concurentei recurge si pentru trucarile de licitatii la principalul sau instrument in colectarea de probe, inspectia inopinata. Comunicarile dintre concurenti, in special e-mailuri, dosarele de participare la licitatii, precum si alte inscrisuri ale societatilor cu privire la licitatii vor fi verificate cu precadere de catre autoritate cu ocazia desfasurarii inspectiilor inopinate.
Exista mai multe semne ce pot indica trucarea unei licitatii: preturile oferite in cadrul licitatiei sau componente ale acestora, similitudinea dosarelor de participare ale societatilor participante, comportamentul acestora (uneori paralel) in licitatii anterioare (in special in sectoarele in care au loc frecvent licitatii), reprezentarea societatilor de aceeasi persoana/grup de persoane etc. La fel, transmiterea de catre societatea declarata castigatoare in cadrul licitatiei a contractului castigat sau parti din acesta catre alta societate ce a participat la licitatie poate indica o posibila intelegere anticoncurentiala, anterioara licitatiei, intre cele doua societati.
In cadrul procesului de licitatie, societatile participante ar trebuie sa comunice cat mai putin posibil cu privire la preturi, conditiile comerciale, serviciile si produsele ce vor fi oferite de fiecare in parte, aceste elemente fiind considerate informatii sensibile din punct de vedere concurential. Asemenea schimburi de informatii sensibile (inclusiv cele privind comportamentul viitor legat de licitatii) se afla sub lupa autoritatii de concurenta.
Nu este de ignorat faptul ca analiza autoritatii de concurenta are loc de regula ulterior finalizarii licitatiei si se bazeaza pe o serie de elemente ce nu au putut fi avute in vedere de fiecare participant in parte. Spre exemplu, dovedirea existentei unor intalniri intre participanti se poate face exclusiv pe dovezile identificate la alti participanti.
Aria de actiune a autoritatii de concurenta nu este limitata la licitatiile publice, ci ea include si licitatiile private. Trucarea de licitatii este o incalcare foarte grava a legii concurentei care, pe langa eventuale sanctiuni de drept penal, expune compania la amenzi foarte mari. Identificarea licitatiilor trucate ramane o prioritate pe agenda autoritatii de concurenta care aloca resurse importante in vederea eliminarii acestei practici, astfel ca verificarea posibilelor zone de risc de catre participantii la licitatii este recomandata.
