Coruptia si atacurile impotriva libertatii presei sunt cele doua mari bube din capul Romaniei, concluzioneaza raportul de tara dat publicitatii, saptamana aceasta, la Bruxelles. Doua probleme care merg mana in mana. Cu cat coruptia contamineaza nivele mai inalte ale puterii, cu atat mai incomoda devine o presa independenta. Mai ales intr-un an electoral.
Dojeniti de raportorii europeni, guvernantii nostri se bat cu pumnul in piept si se jura ca-i vor aduce in fata Justitiei pe infractorii care au molestat jurnalisti.
Dar cum ramane cu comanditarii acestor fapte? Dar cu cei care le-au instigat, fie si indirect? A fost cumva demis Mircea Pascu, ministrul Apararii, cel care le amintea, cu subinteles, gazetarilor ca "viata este scurta"? Pascu a recidivat, saptamana trecuta, somand un jurnalist de la Academia Catavencu s-o "lase mai moale" cu anumite investigatii incomode.
Daca un ministru al Cabinetului Nastase isi permite asemenea "iesiri" si nu este in nici un fel sanctionat, ce fel de semnale transmite Guvernul cu privire la pozitia sa fata de libertatea presei?
Oricat de inacceptabila si de revoltatoare, molestarea unor jurnalisti nu este totusi cea mai grava dintre problemele care ameninta mass-media din Romania. Sugrumarea libertatii de expresie se face prin metode mult mai subtile si mai eficiente, de cele mai multe ori de natura economica.
Este vorba despre dirijarea publicitatii bugetare, despre reesalonarea datoriilor catre stat, despre diferite facilitati fiscale. De ce sa bati un gazetar, cand articolul lui poate fi pur si simplu blocat de conducerea redactiei? Metoda batei se mai aplica numai in provincie. La Bucuresti, vorbim despre "modificarea politicii editoriale". Vezi scandalul "Romania libera".
Jurnalistii respectatului cotidian au fost socati atunci cand reprezentantul patronatului german le-a cerut sa se concentreze mai mult pe mondenitati si "divertisment", decat pe investigatii, analize politice si articole sociale. Un fenomen care face deja ravagii prin televiziuni.
De vreo doi ani, audio-vizualul romanesc a virat abrupt spre zona frivolitatilor facile si complet lipsite de substanta. Talk-show-urile, anchetele jurnalistice, reportajele au disparut aproape complet din grilele marilor televiziuni private. Suntem asaltati, in schimb, de o avalansa de telenovele, de productii siropoase pana la greata, de manele, de umor grobian.
Dansatoare sumar imbracate si frisca pe figura. Coafeze inlacrimate si fiicele mamei Omida. Cica asta inseamna "enterteinment". Conceptul a contaminat pana si jurnalele de stiri. In fiecare zi, la orele cinci, avem cronici detaliate ale tuturor violurilor si accidentelor rutiere petrecute pe teritoriul patriei. La sapte, trecem insa la subiecte grele.
Putem afla, de exemplu, unde isi albeste Andreea Banica dintii (pentru cine nu stie, este vorba despre o cantareata foarte blonda). Sau ca un prosper om de afaceri si-a schimbat amanta. Sau ce masina si-a mai cumparat fotbalistul Mutu, ce carciumi londoneze frecventeaza si cine i-a mai cazut la asternut. Informatii de mare importanta pentru natiune. Si care nu supara pe nimeni.
Scandalul "Romania libera" demonstreaza ca, acum, si presa scrisa este amenintata cu derizoriul impus ca politica editoriala. Chiar daca au un impact mult mai mic decat televiziunile, ziarele continua sa dea dureri de cap guvernantilor. Ma rog, unele dintre ele.
Iata de ce a ajuns in Parlament un proiect de lege care ar trebui sa interzica jurnalistilor sa filmeze sau sa fotografieze vilele demnitarilor. Pentru a proteja, vezi Doamne, viata privata a alesilor neamului. Nu mai trebuie sa spun ca, atunci cand alegi - nesilit de nimeni - o cariera politica, renunti de bunavoie la o parte din privilegiile anonimatului.
Opinia publica are tot dreptul sa stie orice detaliu care i-ar putea influenta votul. In urma cu cativa ani, un cotidian britanic a publicat imagini filmate cu o camera ascunsa in dormitorul unui politician care avea o amanta minora. Politicianul a demisionat si nimeni nu i-a acuzat pe autorii articolului de invadare a vietii private.
S-a considerat unanim ca interesul public a justificat o investigatie de presa mai putin ortodoxa.
La noi, insa, demnitarii sunt oripilati de gandul ca si-ar putea vedea "date la ziar", nu ibovnicele, ci casele si proprietatile. Si pe buna dreptate.
Multi dintre ei ar avea mari dificultati sa explice cum au reusit dintr-un salariu de bugetar - fie el chiar de ministru sau de parlamentar - sa-si inalte adevarate palate, sa-si cumpere limuzine si jeepuri, sa colectioneze obiecte de arta, dar si terenuri si paduri. Instigati de ziaristi "dusmanosi", alegatorii si-ar putea pune o intrebare pe care Fiscul a cam uitat-o: "De unde atatia bani?"
