D-l Vasile Puscas zice ca, in povestea cu coruptia, actuala guvernare e vinovata. Ea ar fi determinat impresia proasta care i-a pus in miscare pe conservatorii germani.

Pe zi ce trece, ma conving din ce in ce mai mult ca nu suntem in stare, s-ar zice, sa ne folosim de libertate decat pentru a demonstra cat de departe poate ajunge lipsa de bun simt.

Voi da un singur exemplu, poate banal, dar care pe mine m-a stupefiat, intarindu-mi banuielile ca, deocamdata, e nevoie de o naivitate aproape eroica pentru a spera ca politicienii nostri vor deveni, macar, decenti daca nu sunt capabili de un cinism superior.

De cate ori l-am vazut la televizor pe d-l Vasile Puscas, care a fost negociator sef din partea Romaniei, la Bruxelles, in timpul guvernului Nastase, mi-a lasat o impresie amestecata. Pe de o parte, mi se parea un bun profesionist. Pe de alta parte, ma deranja la dansul un anume iezuitism, forma sobra si pedanta intalnita la unii ardeleni.

Vorbea nu ca oficial indatorat sa ne explice cum decurg negocierile pentru integrarea Romaniei, ci ca avocat al guvernului. Am acceptat, totusi, ca, poate, ma inselam cand persoane pe ale caror opinii pun pret mi-au vorbit in termeni foarte pozitivi despre modul cum d-l Puscas s-a descurcat la Bruxelles.

In plus, m-a impresionat placut faptul ca d-l Puscas a refuzat oferta lui Traian Basescu de a ramane la post. Iata ca exista si in PSD oameni cu principii, mi-am zis. Nu sunt toti din categoria Hrebenciuc, Mitrea, Cozmanca sau a toapelor ajunse „baroni“.

Inainte de a explica de ce am dat inapoi, deschid o paranteza. A produs multa agitatie, in aceste zile, faptul ca niste euro-parlamentari germani s-au pronuntat contra primirii Romaniei in UE la data convenita pana acum, 1 ianuarie 2007, invocand coruptia generalizata de la noi. Evident, o asemenea amenintare nu ne poate lasa indiferenti.

Caci o amanare pentru 2009 se poate transforma in integrare la calendele grecesti. Nu mai putin ingrijoratoare a fost reactia d-lui Basescu, deplasata, stupida si paguboasa, de a le da cu tifla conservatorilor germani. Tot pe locul 87 in topul mondial al combaterii coruptiei ramanem (la acelasi nivel cu Republica Dominicana!) daca varam gunoiul sub pres.

Unica solutie serioasa si, cu adevarat patriotica, e sa ne tratam boala, nu sa ne ratoim la cei care se tem sa nu se infecteze de la noi. Am inchis paranteza.

D-l Vasile Puscas nu da cu tifla. A stat prea mult printre diplomati pentru a nu sti ca tafna noastra produce impresie doar pe malurile Dambovitei. Strainilor le produce doar un soi de compasiune politicoasa. Fostul negociator sef nu s-a apucat nici sa nege ca am fi o tara corupta.

Se va fi dumirit ca investitorii straini si expertii din cancelariile europene sunt mai lamuriti decat procurorii de la PNA in legatura cu realitatile din „republica bacsisurilor“, cum ne-a numit Suddeutsche Zeitung.

Dar ce gaseste de cuviinta sa zica d-l Puscas? Dupa obisnuita baliverna despre „pasii importanti“ pe care i-ar fi facut guvernul Nastase in „combaterea coruptiei“, face un salt direct in ridicol. Zice ca in povestea cu coruptia, actuala guvernare e vinovata, de fapt! Ea ar fi determinat impresia proasta care i-a pus in miscare pe conservatorii germani.

Fiindca, in loc sa se ocupe de combaterea coruptiei, se ocupa de „rafuiala politica“.

In ce ma priveste, nu mi-am ascuns rezervele legate de actuala guvernare. Dar a sugera ca guvernul Tariceanu a furat in doua luni mai mult decat a furat guvernul Nastase in patru ani si ca a cerceta hotiile enorme de la Rafo inseamna „rafuiala politica“ intrece, mi se pare, orice limita a cinismului. Nu politica si nu PSD, in primul rand, sunt la originea coruptiei?

Ar putea exista o singura explicatie de bun simt pentru ideea d-lui Puscas, dar nu ma incumet sa i-o atribui.

Sa-l deranjeze, oare, faptul ca, inca, n-au fost destituiti d-l Botos din fruntea Parchetului General si d-l Amarie din fruntea PNA, pentru a se incerca formarea unui corp de procurori cu „mainile curate“? Sa-l supere faptul ca banuitii „pesti mari“ din „crema“ oligarhiei pesediste n-au fost chemati sa dea explicatii pentru averile „agonisite“? Sa fie nedumerit ca nu sunt luate la purecat toate

licitatiile si contractele cu parteneri straini de unde se presupune ca s-au incasat comisioane grase? Se intreaba, oare, de ce nu sunt cercetati feudalii din PSD, gen Marian Oprisan, care fac legea (legea lor!) in judete? Se mira (ca si mine) ca guvernul Tariceanu se codeste sa trimita in parlament un proiect de lege pentru verificarea averilor tuturor demnitarilor fosti si actuali?

Sau (ca si mine) e consternat ca Traian Basescu vine cu teorii aventuriste, pentru a fi pe placul americanilor, in timp ce le da cu tifla europarlamentarilor care ne atrag atentia asupra coruptiei? Daca acesta e substratul vorbelor d-lui Puscas, retrag toate dubiile pe care mi le-a provocat.