Cezarul are o dilema: sa promoveze, oare, Romania - desigur, alaturi de aliatii sai - o strategie a loviturii preventive sau sa duca o politica reactiva - se intelege, de una singura - fata de amenintarile externe?

Ca un adevarat Cezar, domnul Basescu hamletizeaza in priza directa cu poporul de la care are mandatul si asteapta lumina. El nu cere institutiilor competente sa pregateasca proiectul strategiei de securitate a Romaniei, proiect pe care sa il supuna apoi dezbaterii si aprobarii publice prin intermediul Parlamentului, ci invita pe omul de rand sa ii dea solutia.

Pe ce baza si pe ce cale vor putea formula si respectiv transmite romanii optiunea lor intr-o chestiune atat de complexa, ramane un mister. Oricum, nu printr-o procedura democratica. Probabil, raspunsul va fi comunicat de societatea oranj pentru care liberalismul inseamna inlocuirea, de o maniera mai mult sau mai putin academica, a verdictului urnei cu dictatul strazii.

Modul in care Presedintele-cezar a formulat intrebarea aminteste, mai degraba, de plebiscit decat de referendum. Intr-adevar, interogatia este retorica ea continand in sine si raspunsul. In fapt, seful statului a optat, deja, pentru o formula bazata pe intelepciunea populara: decat sa tratezi mai bine sa previi; decat sa fii singur mai bine sa fii sprijinit de altii.

Cine poate fi impotriva unor asemenea precepte?! Cu atat mai mult cu cat antonimul ales pentru termenul "preventiv" este nu termenul "curativ" ci "reactiv", cuvant care, fiind si antonimul lui "activ", sugereaza preferinta "curajoasa" pentru politica "activa" in locul celei "pasive". De aceea poporul nu mai are nimic de ales.

I se cere doar sa valideze in stil plebiscitar politica inteleapta a Cezarului, certificand consonanta acesteia cu simtirea natiunii.

Inainte de a i se cere adeziunea, poporului ar trebui sa i se explice ce este cu "lovitura preventiva".

Doctrina loviturii preventive afirma ca, mai cu seama atunci cand este vorba despre pericole neconventionale de tipul terorismului, este mai eficace pentru securitatea unui stat ca acesta sa-si atace inamicul inainte ca o amenintare sa treaca de la potential la real, transformandu-se in agresiune propriu-zisa. Cu alte cuvinte, cea mai buna aparare este atacul. Pana aici ideea este fara cusur.

Mai departe, insa, lucrurile se complica. Daca siguranta statului se apara prin raspuns la un atac deja declansat, de regula, este limpede cine este victima si cine agresorul.

Cand, insa, se reactioneaza in avans la un pericol viitor (si lovitura preventiva tot o politica reactiva este) se pune intrebarea daca este suficient ca acel pericol sa fie posibil ori trebuie ca el sa fie si probabil; daca pericolul trebuie sa fie iminent sau doar emergent? Tinand seama de subtilitatea unor atari nuante cui i se poate recunoaste dreptul de a distinge decisiv intre ele? Sub ce

control si cu ce raspundere?

Indiferent de temeinicia argumentelor invocate, in actiunile militare din Bosnia, Kosovo, Afganistan si Irak nu s-a aplicat doctrina loviturii preventive ci s-a recurs la forta spre a transa conflicte deja deschise.

Expulzarea unor persoane suspecte de intentii teroriste, fara dovezi si fara drept de aparare in justitie, nu constituie nici ea o lovitura preventiva ci doar dispret fata de statul de drept.

Strategia loviturii preventive este legata de teoria dreptului la interventie. Si in cazul acesteia se pune problema conditiilor care justifica interventia, a modalitatilor de constatare a indeplinirii lor si de luare a deciziei de a interveni, a obligatiilor celui ce intervine inaintea, in timpul si dupa interventie, a raspunderii in cazul incalcarii respectivelor obligatii.

Recunoasterea dreptului la interventie modifica vechea ordine internationala bazata pe principiul neamestecului. Din cauza riscului de a fi pusa in slujba unor interese geo-politice, recurgerea la interventie trebuie decisa in context multilateral si asezata sub control international. Partenerii domnului Basescu de pe "Axa binelui" - SUA, Marea Britanie si Rusia - nu agreaza un asemenea control.

Are Romania resursele spre a copia politica lor?

Domnul Basescu precizeaza ca Romania va aplica lovituri preventive numai impreuna cu aliatii sai.

Nu este, insa, clar daca romanii vor actiona preventiv doar atunci cand amenintarea ii vizeaza si pe ei sau chiar si atunci cand amenintati sunt exclusiv aliatii? In a doua ipoteza, vor fi oare si aliatii Romaniei gata sa se solidarizeze cu ea in prevenirea unei agresiuni care nu ii ameninta? Greu de crezut ca marile puteri vor privi cu simpatie posibilitatea de a fi implicate in aventuri

preventive decise la Bucuresti. Daca asa vor sta lucrurile inseamna ca romanii vor lupta alaturi de altii pentru securitatea acelora dar vor fi singuri cand propria securitate este amenintata. In consecinta, riscul global de insecuritate pentru Romania va creste. Problema nu este cati romani vor muri in plus ca efect al noii strategii, ci cati vor muri degeaba?

Ne mai intrebam si la care aliati se refera Cezarul Romaniei? NATO este impartit in legatura cu acceptarea ideii de securitate prin lovitura preventiva. UE se pronunta pentru o politica preventiva (nu un atac) bazata pe preeminenta dreptului, pe integrare economica si pe recurgerea la forta ca ultima solutie.

Or, vorba ministrului Barnier, pregatindu-se sa intre in UE Romania trebuie sa arate, in primul rand, instinct european. Din pacate, demersul basescian vizeaza coalitii in afara UE, schimbarea strategiei prefigurand schimbarea aliantelor.

Desigur, domnul Basescu priveste departe: in spatiu, dincolo de Atlantic; in timp, dincolo de weekend. Acolo se profileaza vizita sa la Washington si se spera ca succesul ei va fi facilitat de adoptarea unei retorici belicoase copiate dupa discursul american.

Presedintele Bush s-ar putea, insa, sa-si reaminteasca proverbul latin potrivit caruia ce-i ingaduit lui Iupiter nu-i ingaduit boului; in timp ce UE s-ar putea sa aplice Romaniei, dupa cum deja merge vorba, o lovitura preventiva amanand data admiterii ei in organizatie. Atunci vom avea alegeri anticipate; dar nu parlamentare ci prezidentiale.