Sute de mii de romani risca sa rateze sansa vietii lor din cauza indolentei autoritatilor de la Bucuresti. Este vorba despre muncitorii "la negru" din Spania. Guvernul de la Madrid a decis sa-i treaca in legalitate pe toti cei care pot demonstra ca, inca din vara anului trecut, au un loc de munca stabil. Acestia vor primi drept de rezidenta.
Trebuie doar sa indeplineasca o serie de formalitati simple. Simple din punctul de vedere al unui stat european functional, fiindca - iata - autoritatile romane se dovedesc complet incapabile sa raspunda unor solicitari dintre cele mai banale.
Pentru a fi "regularizati", lucratorii clandestini trebuie sa prezinte o traducere legalizata dupa cazierul judiciar din patria-mama. Aceasta cerinta - aparent "floare la ureche" - se dovedeste pentru multi dintre ei un obstacol de netrecut. Si nu ma refer la infractorii care nu au nici un interes sa li se afle antecedentele penale.
Desi nu au avut niciodata probleme cu Justitia, zeci (sau mai degraba sute) de mii de romani nu isi pot depune dosarele pentru rezidenta in Spania. De ce? Pentru ca nu reusesc sa intre in posesia cazierelor din Romania. Documentele ar trebui sa le fie eliberate de consulatele noastre din Madrid si Barcelona, care percep o taxa de 97 de euro pentru acest "serviciu".
O suma deloc neglijabila pentru multi dintre clandestinii obligati pana acum sa accepte muncile cele mai ingrate si mai prost platite.
"Dureri de cap si de portofel", titra, la 1 martie, cotidianul madrilen "Qué!", explicand ca romanii care au in tara rude dispuse sa alerge pe la autoritati, cu procura notariala, trebuie sa scoata din buzunar numai 45 de euro pentru cazierele traduse, legalizate si transmise prin posta rapida. Nu asta este, insa, marea problema. Tragedia este alta.
Desi au achitat taxele consulare, zeci de mii de romani nu si-au primit cazierul. Nici in termen de 15 zile (cum li s-a promis la ambasada), nici dupa trei luni. Timpul trece si termenul limita pentru depunerea dosarelor de rezidenta se apropie. Oamenii sunt disperati. Cozile interminabile din fata consulatelor romanesti din Madrid si Barcelona au atras atentia presei spaniole.
Cotidianul "Qué!" descrie o situatie dramatica: "Muncitori romani de pe tot cuprinsul Spaniei ar putea sa-si piarda locurile de munca, daca nu cumva le-au si pierdut deja. Ei au promis angajatorilor ca - asa cum fusesera asigurati la consulat - vor avea actele in regula in termen de 15 zile. Au platit 97 de euro si ar fi trebuit sa-si obtina cazierele inca din 10 ianuarie.
" Cine este de vina? Cotidianul "Qué!" il citeaza pe consulul roman de la Madrid, Nicu Stan, care arunca pisica in ograda Ministerului de Interne de la Bucuresti: "25.000 de cereri au bagat MI in colaps".
Jurnalistii iberici sesizeaza, insa, si gravele disfunctionalitati din cadrul consulatelor romanesti, sintetizandu-le intr-un titlu sugestiv: "Functionari bolnavi si telefoane scoase din priza".
Tragica debandada a cazierelor ilustreaza perfect haosul din administratia romaneasca. Lipsa de viziune, lipsa de organizare, lipsa de responsabilitate. Ministerul nostru de Externe stia de luni bune despre initiativa Madridului de a "regulariza" muncitorii clandestini din Spania. Avalansa de solicitari adresate consulatelor era absolut previzibila.
Si totusi, autoritatile romanesti par la fel de "surprinse" cum sunt in fiecare decembrie, cand cad primii fulgi de zapada. Ca sa vezi ce chestie, ninge iarna!
Si totusi, solutiile erau simple. De ce nu a fost suplimentat din vreme (temporar) personalul din cadrul consulatelor de la Madrid si Barcelona? De ce nu a fost infiintat un organism inter-ministerial care, timp de doua-trei luni, sa se ocupe exclusiv de problema cazierelor pentru Spania? S-ar fi evitat astfel blocajele birocratice dintre Ministerul de Externe si cel de Interne.
Este, insa, mult mai simplu sa pasezi responsabilitatea de la o institutie la alta, sa gasesti scuze si sa inventezi justificari. In fond, cui ii pasa de sarantocii aia din Spania? Chiar daca sunt sute de mii. Chiar daca, anual, trimit in tara milioane de euro. Sunt oameni simpli, muncesc cu carca. N-au pile. N-au relatii.
Nici macar o spaga mai acatarii nu pot sa ofere (desi in comunitatea romaneasca din peninsula iberica se zvoneste ca accesul "peste rand" la serviciile consulare se plateste).
Numarul romanilor aflati pe teritoriul spaniol este estimat undeva intre 145.000 si 500.000. Au plecat din tara din cauza saraciei si a lipsei de speranta. Au plecat in cautarea unei vieti mai bune, a traiului decent pe care Romania nu li-l putea oferi. Iata, insa, ca incompetenta autoritatilor de la Bucuresti ii loveste nimicitor si la mii de kilometri de casa.
Si risca sa le fure si singurul mare noroc din viata lor. Pentru multi, este ultimul tren. Cine si cum ii va despagubi daca il vor pierde fara sa aiba nici o vina?
