Comentarea politicii romanesti implica deseori concentrarea asupra temelor negative, fie ca e vorba de coruptie, lipsurile sistemului juridic, probleme privind independenta mass-media sau alte teme care ilustreaza slabiciunea democratiei si drepturilor omului in aceasta tara.
Aceasta perioada a anului ofera ocazia abordarilor pozitive. Sarbatorile de Pasti ale romanilor oglindesc o profunda mostenire spirituala si culturala si pastrarea unor traditii care au disparut in mare parte in Occidentul secular.
In ciuda unei abordari din ce in ce mai consumiste a sarbatorilor religioase, in special in marile orase, vizitatorii straini ai Romaniei isi dau repede seama ca sarbatorirea Pastilor ca cel mai important eveniment al anului liturgic e luata mult mai mult in serios de o mare parte a populatiei.
In Marea Britanie, probabil intre 3-5% din populatie, cel mult, merge la biserica de Pasti, marea majoritate considerand sarbatoarea doar un week-end prelungit, deseori plecand in vacante.
Asa ca oaspetele britanic in Romania e surprins sa vada cum in noaptea Invierii strazile sunt pline de oameni, transportul public functioneaza pana in zori, majoritatea oamenilor mergand la biserica pentru slujba de la miezul noptii.
Chiar daca, teoretic, traditia oferirii anumitor feluri de mancare in timpul postului exista si in Marea Britanie, ar fi de neimaginat sa vezi magazine sau restaurante oferind meniuri care respecta obligatiile postului, precum in Romania.
Mostenirea spirituala a Romaniei s-a pastrat bine in special la tara, cu traditii precum vopsirea oualor, gatirea mancarurilor traditionale de Pasti, traditii incarcate de simbolism in fiecare amanunt al fiecarui ritual.
Aceasta este acea parte a Romaniei pe care acesti vizitatori straini care intra in contact cu ea incep sa o aprecieze mult si care merita sa fie mult mai bine cunoscuta in afara, printr-o mai buna promovare a mestesugurilor romanesti si incurajarea turismului rural.
Pana acum, slava Domnului, Romania a scapat in mare parte tiraniei acelei corectitudini politice care a condus pana si la eliminarea simbolurilor crestine in multe tari occidentale. In Marea Britanie, agentiile de stat care se ocupa de forta de munca au interzis recent brazii de Craciun, motivand ca s-ar putea ca acestia sa-i ofenseze pe necrestini.
Consiliul local din Birmingham, cel de-al doilea oras al Marii Britanii, a interzis folosirea numelui de "Craciun", inlocuindu-l cu orwelianul "Winterval", un soi de "festival al iernii".
Asemenea absurditati nu tin cont de faptul ca cei mai ferventi aderenti ai principalelor religii ale lumii nu au nici un fel de obiectie privind sarbatorirea altor credinte sau privind respectarea traditiilor religioase ale majoritatii si ca religiile minoritare din tarile occidentale sunt de fapt deranjate mult mai mult de materialismul secular decat de crestinism.
In loc de a face aceleasi greseli comise de societatile occidentale, in care cultul si traditiile crestine sunt deseori considerate drept reactionare, romanii ar trebui sa recunoasca valoarea mostenirii lor spirituale drept o forta a schimbarii si modernizarii. Sigur, aceasta nu ar insemna nici o diluare a principiului separarii bisericii de stat.
De fapt, acesta ar trebui intarit prin inlocuirea "Ministerului Cultelor" mostenit din era comunista cu un sistem al impozitelor bisericesti platite voluntar, ca in Germania, pentru a incuraja in mai mare masura responsabilitatea individuala in ce priveste sustinerea bisericii sau a credintei fiecaruia.
Valorile fundamentale ale crestinismului si celorlalte credinte importante nu pot decat ajuta in lupta pentru o societate care pune mai mult accent pe demnitatea umana, domnia legii, protejarea celor vulnerabili si pe punerea in valoare a intregului potentialul al cat mai multor persoane.
