Scandalul „Matusa" a avut efectul unui seism pe scena politica romaneasca. Pe langa faptul ca i-a permis lui Ion Iliescu sa se mai bage o data in seama si lui Mircea Geoana sa mai incerce o data sa se ridice la inaltimea functiei, acest scandal a avut menirea de a pune intr-o noua lumina politicianul de pe malurile Dambovitei.
Punandu-l pe Adrian Nastase cu spatele la zid, scandalul cu pricina a sugerat ca nici cei mai puternici oameni ai Romaniei nu sunt intangibili. Acestui fapt i se poate atribui si euforia palpabila cu care presa a sapat in mizeriile acestui scandal aproape zilnic.
S-a ajuns si la un inedit nivel de politete profesionala, cand un ziar a recunoscut dezvaluirile in exclusivitate ale unui competitor, preluand informatia pentru a continua avalansa mediatica a subiectului.
Dincolo de aceste lucruri insa, scandalul „Matusa" ar trebui sa ne forteze sa ne punem si alte intrebari despre societatea romaneasca, asupra carora va trebui sa ne oprim intr-un viitor nu prea indepartat, oricat de incomode ar putea fi raspunsurile.
Prin prejudiciul adus partidului, politicianul Adrian Nastase este compromis, dar acest lucru nu poate fi decat temporar, deoarece coordonatele acestui context sunt flexibile. Esecul pe plan politic poate fi insa trecator numai daca este comis de o persoana al carei caracter nu poate fi contestat.
Or, scandalul „Matusa" ar trebui sa fi eliminat orice indoiala asupra faptului ca Adrian Nastase este un accident al istoriei pentru care si o nota de subsol al paginii ar fi prea mult. Stim ca dl Nastase si-a batut joc de principiile partidului in fruntea caruia s-a aflat si, indirect, de acea parte de Romanie care l-a votat.
Mai stim ca, in timp ce poza in liderul european si cinstit, invartea milioanele de euro ale unei pensionare in stil pur dambovitean. Trasaturile de caracter pe care le sugereaza aceste lucruri exclud posibilitatea ca am avea de-a face cu un sir de imprejurari nefericite in care un om integru a calcat pe-alaturi.
Acest scandal ne-a dat un punct de reper unic si proeminent al lipsei sale de caracter, al arogantei, cinismului si ipocriziei. Toate aceste coordonate ale omului Adrian Nastase sunt acum evidentiate mult mai nemilos decat au facut-o patru ani de guvernare. Lectia scandalului „Matusa" trebuie insa invatata dincolo de amoralitatea dlui Nastase.
Trebuie sa ne intrebam cum am putut trece cu vederea prezenta unor astfel de personaje in fruntea tarii. In acest context, cota de popularitate atinsa in trecut de dl Nastase si alte personaje sinistre devine o vanataie pe fata intregii Romanii. Acest episod nu este totusi decat unul dintr-o lunga serie de scandaluri care au dominat Romania ultimilor
16 ani. Un alt exemplu intens mediatizat ar fi domnia lui Nicolae Vacaroiu in fruntea Senatului, in ciuda afacerilor dubioase la carma Bancii de Investitii si Dezvoltare (BID), controlata de Sorin Ovidiu Vintu.
Mai recent, avem exemplul interventiei premierului Calin Popescu-Tariceanu in cazul Rompetrol, sfidand principiul separarii puterilor in stat, si al tentativei de acordare fara licitatie a unor contracte de peste 1,2 miliarde de euro unor firme elvetiene.
Intr-o tara care aspira sa intre in Uniunea Europeana, ar trebui sa ne ingrijoreze longevitatea unor politicieni in functii importante.
Daca politica este arta posibilului si disciplina care ne forteaza sa alegem intre optiunile pe care le avem la dispozitie, intrebarea este prin ce mecanisme perverse am ales intotdeauna indivizi care ne-au tradat increderea? Ba, mai mult decat atat, ar trebui sa ne ingrijoreze nu numai faptul ca nu am avut institutii care sa elimine astfel de deseuri ale democratiei, ci si ca am pendulat intre
diverse tipuri de incompetenta si necinste. Nu trebuie sa fie o scuza faptul ca optiunile noastre au fost raul si mai raul. Trebuie sa ne intrebam de ce ne-am limitat la aceste optiuni si pana cand suntem dispusi sa le toleram.
