Mircea Eliade, de la pasiunea din copilarie pentru carabusi si explorarea misterelor de pe strada Mintuleasa pina la angajamentul legionar si fascinatia pentru religiile orientale. Istoricul Florin Turcanu urmareste fiecare pas al unuia dintre cei mai celebri romani in noua si pasionanta biografie completa publicata la Humanitas.

Adolescentul miop fascinat de lectura, de chimie si de ocultism, care haladuia pe strazile vechiului Bucuresti si era corigent la patru materii, intre care romana, a reusit sa ajunga, la cincizeci de ani de la aceste intimplari, parintele fondator al istoriei religiilor si, in lumea academica, fara doar si poate, cel mai citit autor roman.

Celebru in tinerete, „lider de generatie", asa cum, cu siguranta, si-a dorit, citat, apoi, si frecventat intelectual de orice student occidental in stiinte umaniste, profesorul Eliade nu a fost parasit de miopia adolescentina care i-a jucat neplacuta festa legata de angajamentul interbelic alaturi de o cauza grotesc-totalitara.

Incercind sa treaca sub tacere episodul si evitind explicatiile care se impuneau, a contribuit – involuntar – la fascinatia propriei sale biografii, din care a sperat sa elimine stinjenitoarele continuitati. Si din acest motiv, odata ce ne-am mai indepartat de anii ’90, marcati in Romania deopotriva de mitul si de scandalul Eliade, se impunea o biografie a sa, amanuntita, lucida si obiectiva.

Cartea lui Florin Turcanu, „Mircea Eliade. Prizonierul istoriei", disponibila acum si in versiune romaneasca, este tocmai aceasta asteptata biografie si reda, cu talent narativ si rigurozitate, continuitatea relativa a unei povesti individuale.

Falsul din certificatul de nastere

Pentru un cititor malitios sau animat de o credinta in predestinare, viata lui Mircea Eliade incepe cu citeva elemente care i-ar putea prevesti destinul. O prima rescriere a biografiei sale este opera parintilor.

Acestia au tinut mortis ca fiul lor, al carui nume nu se regasea pe lista sfintilor din calendarul ortodox, sa se fi nascut exact de Mucenici – asa ca, desi Mircea venise pe lume pe 13, data nasterii a fost mutata pe 9 martie.

Si numele de familie a suferit schimbari radicale, aceasta fiind opera tatalui lui Mircea, un militar pentru care a te numi, pur si simplu, Gheorghe Ieremia trada in prea mare masura originile modeste.

Sopirlele si cenzura

Cartea lui Florin Turcanu arata ca savantul de mai tirziu, dublat de un autor de proza fantastica, a avut parte de o copilarie plina de intilniri si descoperiri miraculoase, pentru care a pastrat, de atunci incolo, o nostalgie profunda, ceea ce se pare ca a si avut o oarecare influenta, determinind o recurenta a temei paradisului pierdut.

Prima experienta estetica a lui Eliade s-a petrecut, conform memoriilor sale, intr-o padure unde familia il adusese la picnic. Acolo, Mircea a intilnit o „enorma si splendida sopirla albastra", de care nu-i era frica, dar pe care mai tirziu o descria ca fiind „de o stranie frumusete".

Fascinatia pentru lumea naturala, pentru insecte si chimie, a continuat o vreme si a marcat si primele incercari literare ale lui Eliade, cum este cazul „Minunatei calatorii a celor cinci carabusi in tara furnicilor rosii", o povestire scrisa la 14 ani, care a avut un destin hilar.

Compusa la inceputul anilor ’20, a fost considerata periculoasa de cenzura comunista, intrucit continea expresii ca „presedintele a murit intr-un accident in timpul alegerilor din luna mai" sau „se apropiau de frontiera occidentala".

„Problema virilitatii"

Disciplina scolara ii repugna elevului Eliade de la liceul bucurestean „Spiru Haret". Nimic nu mai merge: profesorii nu il apreciaza la justa lui valoare, in timp ce colegii il poreclesc „doctorul", datorita faptului ca, in ciuda interdictiei tatalui, preocupat de problemele de vedere ale lui Mircea, continua sa citeasca.

In special Balzac, pentru care, ca si eroul din „Cele 400 de lovituri" ale lui Truffaut, dezvolta o adevarata fascinatie. In plus, este frustrat de ideea ca e urit si urmarit, cum spune Turcanu, de „problema virilitatii", odata confruntat cu spectacolul succesului la femei al unora dintre colegi.

Ceea ce nu-l impiedica sa consacre un intreg cult propriei vointe, pe care o fortifica prin exercitii bizare, ca inghititul de gindaci si viermi.

Nae Ionescu si legile rasiste

Desi la liceu fusese coleg cu fratii Acterian, Noica sau Mihail Polihroniade, obsesia „generatiei" si primele semne ale unei orientari politice au aparut mai tirziu. Capitala a fost, bineinteles, intilnirea cu Nae Ionescu, profesorul religios si disident in raport cu mainstream-ul respectabil de inspiratie maioresciana de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti: P. P.

Negulescu, Radulescu-Motru, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti. Influenta si carisma figurii faustice a viitorului ideolog legionar au cristalizat, desigur, elemente deja prezente atit in „spiritul timpului", cit si in propria evolutie intelectuala a lui Eliade.

Ambianta invita, intr-adevar, la antisemitism – un lucru mai putin cunoscut este ca, inca din 1922, studentii de la Bucuresti, aflati in greva, au respins organizarea unor subscriptii publice pentru propria lor ajutorare financiara, conditionind-o de adoptarea unor legi de tip „numerus clausus", care sa limiteze accesul evreilor in universitati.

Generatia 1928

Anul 1928 aduce schimbari importante in viata lui Eliade. Este momentul de inceput al carierei sale publicistice, pe care nu a abandonat-o decit odata cu plecarea sa din Romania, in 1940.

Omul de presa Pamfil Seicaru ii remarcase anumite recenzii incisive aparute in gazete universitare si il invita sa scrie la „Cuvintul", un ziar la care colabora si Nae Ionescu si care practica un limbaj violent in ton cu epoca.

In acelasi an se cristalizeaza in spatiul public ideea ca a aparut o noua generatie de tineri intelectuali romani, grupati mai tirziu in jurul asociatiei culturale „Criterion" si al caror lider este chiar Eliade, autorul manifestului „Itinerariu spiritual".

In sfirsit, tot in 1928, interesul sau pentru religie, potentat de apetitul pentru mistica al originalului profesor de logica Nae Ionescu, il determina sa plece in prima „calatorie initiatica" in India, incheiata cu o teza de doctorat despre yoga.